TIMIS » Timisoara » Hotelul KORONNA » Obiective Turistice

Obiective turistice in apropiere la Hotelul KORONNA din Timisoara.

Teatrul Studentesc Thespis

Teatrul studentesc construit in anul 1965 , este un teatru unde tinerii lunar/bilunar construiesc piese de teatru.

Teatrul pentru copii si tineret Merlin

Teatrul de Papusi a fost infiintat in 1949, ca o sectie a Teatrului de Stat din Timisoara, purtand numele celebrului personaj popular Piparus Patru. In 17 aprilie 2000 - teatrul primeste titulatura de Teatrul pentru copii si tineret Merlin, marindu-si astfel aria de adresabilitate.

Teatrul Merlin organizeaza, din anul 2000, Festivalul Multinational "Merlin" al scolilor cu limba de predare alta decat limba romana. De asemenea, Teatrul "Merlin" organizează Festivalul International de Teatru pentru Copii si Tineri "Excalibur", care a ajuns la a sasea editie.

Prin turneele sale, colectivul teatrului a facut cunoscuta in lume arta papusareasca, originalitatea, imaginatia, valorificarea noilor mijloace de exprimare teatrala, dar si profesionalismul actorilor, ceea ce fac ca Teatrul pentru copii si tineret Merlin sa-si merite aprecierea.

Teatrul de Papusi Iulia

Teatrul de papusi Iulia prezinta saptamanal spectacole interactive pentru copii, adolescenti si tineri pentru orice varsta.
Art-Club Iulia ofera si Cursuri de teatru, dans, desen, chitara, limba engleza si canto. La fiecare curs prima sedinta este gratuita.

Filarmonica de Stat Banatul

In anul 1871, la 21 octombrie, se va constitui Societatea filarmonica din Timisoara. Organizata din initiativa unor inimosi iubitori ai muzicii, din localitate, dupa modelul si cu sprijinul catorva societati muzicale europene de prestigiu.

Societatea filarmonica din Timisoara va juca un rol de catalizator in viata spirituala a orasului determinand cele mai importante evenimente muzicale care s-au petrecut aici.

Primul concert a avut loc la 8 decembrie 1871. Sub bagheta lui Heinrich Weidt au fost interpretate dous ample lucrsri vocal simfonice: Die Frithjofs Saga de Max Bruch si Der Taucher – compozitie apartinand dirijorului timisorean.

Banca de Scont

Banca de Scont din Piata Unirii a fost construita intre anii 1906-1908, dupa planurile arhitectilor Marcel Komor si Dezso Jakab.

Palatul cu trei nivele are o constructie asimetrica, cu ferestrele si frontoanele ornate cu ceramica colorata. Multi specialisti vad o clara influenta gaudiana in folosirea elementelor curbate, arcuite si a ceramicii colorate. Formele rotunjite ies in evidenta deasupra parterului.

Pe inaltimea celor doua etaje fatadele sunt marcate de zone care ies in afara. Cea mai lunga se afla in colt si seamana cu un turn. Fatada scurta are si un balcon, ce intareste asimetria constructiei. Spatiile de la parter sunt folosite pentru magazine si sediu, iar in celele de la etaj sunt locuinte.

Biblioteca Academiei

Biblioteca Academiei Romane - Filiala Timisoara functioneaza in aceasta cladire eclectica-secesionista ridicata in anul 1891. Reprezinta de fapt fosta casa Welauer, care a fost modificata si transformata in muzeu, pentru a gazdui colectiile Societatii de Istorie si Arheologie, societate fondata in 1872, de Ormos Zsigmond. Ormos a început colectarea obiectelor muzeistice, prin achizitii si donatii. Aceste obiecte au constituit baza societatii de Istorie si Arheologie si mai tarziu a Muzeul Banatului.

In 1882 in calitate de prefect al Comitatului Timis, Ormos Zsigmond a lansat o chemare de subventie pentru cladirea muzeului, cautand sa atraga cat mai multi membri fondatori.

Datorita cresterii numarului de exponate, la data terminarii cladirea a devenit neincapatoare. Din 1941, aici a functionat Biblioteca Comunala, iar din 1953 Biblioteca Academiei. In decursul anilor basoreliefurile au disparut, doar statuia Minerva rezistand timpului.

Camera de Comert, Industrie si Agricultura

Camera de Comert, Industrie si Agricultura din Timisoara a fost infiintata in anul 1850. Guvernul comunist a suspendat in anul 1949 functionarea sa.

A avut mai multe sedii, inainte de ridicarea Palatului din centrul orasului. S-a remarcat in dezvoltarea industriei, a comertului de export si a specialistilor din industria orasului.

Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timisoara a fost prima camera de comert teritoriala care si-a reluat activitatea in primele luni ale anului 1990. A aparut pe baza unei necesitati de coordonare a activitatii industriale si agricole, ce a cunoscut o dezvoltare rapida in aceasta perioada.

Cazinoul Militar (Muzeul Militar)

Cazinoul Militar reprezinta una dintre cele mai importante constructii militare ale orasului Timisoara din secolul XVIII, fiind terminat in anul 1775.

In decursul anilor cladirea a suferit o serie de modificari: a fost supraetajata si completata cu o terasa mare.

Sala mare de festivitati a jucat un rol important in viata sociala, aici desfasurandu-se celebrele baluri ale ofiterilor. Din 1996 gazduieste Muzeul si Cercul Militar.

Cazinoul Militar Timisoara este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Banat, obiectiv pe care nu ar trebui sa-l ratati daca va aflati in apropiere.

Fabrica de Bere

Fabrica de Bere din Timisoara este prima fabrica de bere din Romania, fiind infiintata inainte de 1718, in cartierul Fabric.

Daca la inceput fabrica a avut administratori militari, in 1720 ea trece in proprietatea orasului. In anul 1869 s-a constituit intr-o societate pe actiuni, care a realizat o fabrica de bere corespunzatoare celor mai moderne cerinte.

Dupa incendiul din 1890, fabrica a fost reconstruita si reutilata. Dupa al doilea Razboi Mondial a fost inzestrata cu noi spatii de productie si instalatii moderne.

Fabrica de tigarete

Fabrica de tigarete din Timisoara reprezinta cea mai veche fabrica din tara, fiind a doua mare fabrica din perioada Imperiului austro-ungar, dupa Fiume.

A luat nastere in anul 1846, inca inainte de introducerea monopolului de stat asupra tutunului. De atunci a fost extinsa de mai multe ori, si-a marit activitatea si numarul de muncitori.

In anul 1880 avea un numar de 1.890 de angajati. La sfarsitul anului 1919 fabrica a fost inclusa in Regia Monopolurilor Statului si a inceput o noua etapa de dezvoltare, prin dotarea fabricii cu utilaje noi.

Hidrocentrala de pe Bega

Hidrocentrala de pe Bega a fost construita dupa planurile arhitectului Szekely Laszlo si terminata in 1910. Cladirea este alcatuita dintr-un corp suprainaltat, asemanator unui turn, un corp pe malul stang al Begai si un corp ce se intinde deasupra apei.

Turnul are un sir de arcade sprijinite pe coloane, iar la baza lui este un balcon. Pe fatada dinspre aval sunt ferestre in forma de arc. Deasupra ecluzelor de supra-plin ale centralei se afla o pasarela din lemn cu decoratii. Corpul ce se intinde deasupra apei mascheaza sala motoarelor unde au fost montate turbine Ganz, de 600 de cai putere.

Energia electrica produsa se folosea la circulatia tramvaielor, iluminatul public si in scopuri industriale. O data cu realizarea constructiei si cu regularizarea albiei s-a rezolvat si prevenirea inundatiilor in cartierul Fabric. Hidrocentrala este si in prezent in stare de functiune.

Palatul Szechenyi

Palatul Szechenyi este o cladire istorica situata in Piata Victoriei din centrul Timisoarei. A fost construit intre anii 1900 si 1914 de Societatea Szechenyi dupa planurile arhitectului Laszlo Szekely. Este ultima cladire de pe Corso, in capatul dinspre catedrala.

Cladirea are patru nivele, la parter fiind prevazute spatii comerciale. La nivelul etajelor sunt portiuni iesite in afara, fiind legate intre ele prin balcoane.

Pe partea superioara aceste zone se termina in frontoane triunghiulare cu bazorelief. Coltul cladirii este prevazut cu un turn.

Palatul Neuhausz

Palatul Neuhaus este o cladire istorica situata in Piata Victoriei din Timisoara.

Arhitectura palatului se caracterizeaza printr-o combinatie de stiluri eclectic, seccesion si art nouveau, acesta fiind construit dupa planurile lui Laszlo Szekely.

Palatul Neuhausz este o constructie simetrica. Partea de mijloc a fatadei iesite in afara prezinta un acoperis de arama. Deasupra lui se afla un fronton semicircular, cu o fereastra ovala in mijloc. La parterul cladirii cu 4 nivele, sunt spatii comerciale.

Palatul Apei

Palatul Apei a fost proiectat de catre Baumhorn Lipot, incredintat cu realizarea proiectului cladirii.

Pe peretii constructiei reprezentative si astazi se vad figurile stilizate legate de ape, cu toate ca in prezent aceasta gazduieste palatul CFR-ului. Tabla comemorativa aminteste de inginerul Kepessy Jozsef.

Societatea de regularizare a vaii Timis-Bega a luat fiinta in 1871. Aceasta avea ca scop coordonarea si verificarea sistemului, dar si rezolvarea problemelor ivite.

Teatrul Comunal (Teatrul Naţional Mihai Eminescu)

Palatul Culturii a fost construit intre anii 1871 si 1875, dupa planurile renumitilor arhitecti de teatre vienezi, Helmer si Fellner.

Dupa primul incendiu care a avut loc in 1880 s-a pastrat forma originala, insa dupa al doilea (1920) s-a construit partea din fata.
Astfel a disparut fatada renascentista, stilul pastrandu-se doar pe aripile laterale.

Pe baza planurilor arhitectului Duiliu Marcu, fatada si sala mare a teatrului au capatat actualul stil neobizantin. In aceasta sala au loc spectacolele Operei Romane si ale Teatrului National Mihai Eminescu, iar in fosta sala de bal functioneaza Teatrul German

Castelul Huniazilor

Primul castel al Huniazilor a fost construit de Iancu de Hunedoara între anii 1443 - 1447, pe ruinele unui vechi castel din secolul XIV. construit de Carol Robert de Anjou.

El în urma unei vizite în 1307 a hotărât să construiască o reşedinţă la Timişoara.

Construcţia a fost terminată probabil în 1315, pentru că, în 1316, regele era stabilit în noul său castel unde a locuit 8 ani.
Edificiul s-a dezvoltat în jurul unei curţi patrulatere cu turnuri de colt. Iancu de Hunedoara a deţinut funcţia de comite de Timişoara între 1441 şi 1456.

Palatul Loffler

Palatul Loffler din Piata Victoriei (Timisoara) a fost construit intre anii 1912-1913 de familia si firma antreprenorului Leopold Loffler, ca sediu de firma si casa familiala pentru el si cei trei fii ai sai.

Este o constructie ce are 4 nivele si spatii comerciale la parter. Fatadele de capat sunt cele mai frumoase.

La partea superioara, sub niste ferestre ovale, se vad cate doua grupuri statuare. Faţada dinspre Piata Victoriei este mult mai simpla, partile superioare avand doar niste geamuri dreptunghiulare.

Palatul Hilt-Vogel

Palatul Hilt-Vogel din Timisoara este situat in Piata Victoriei.

Cladirea este construita in stilul arhitectuaral art-nouveau, fiind proiectata de renumitul arhitect Laszlo Szekely.

A fost ridicata intre anii 1912 - 1913 si este alipita de o alta cladire, Palatul Szechenyi, proiectata de acelasi arhitect.

Palatul Dauerbach

Palatul Dauerbach este o cladire istorica situata in centrul Timisoarei, in Piata Victoriei. A fost construit intre anii 1912-1913 de catre arhitectul Laszlo Szekely pentru Georg Dauerbach.

Cladirea realizata in stil Art Nouveau este cunoscuta sub numele de Palace, dupa cafeneaua si restaurantul Palace, care au fost amenajate chiar la terminarea cladirii. In partea nordica a parterului a functionat si o farmacie.

Fatada cladirii este impartita in cinci parti, una centrala alcatuita din trei parti, mai inaltă, care la nivelul acoperisului are trei frontoane de forma unei acolade ogivale. Cele doua parti laterale au câte doi pilastrii, iar la nivelul superior au un fronton si un acoperis mai scund.

Palatul episcopiei romano-catolica

Palatul Episcopiei romano-catolica a fost donat in 1782 de catre imparateasa Maria Terezia Episcopiei Cenad.

In 1950 episcopia a fost evacuata, iar cladirea expropriata. In anii cincizeci a fost retrocedata, dar fara dreptul de a mai fi sediu de episcopie. La etaj au fost amenajate apartamente de locuit, iar la parter au functionat diferite magazine.

Doar dupa anul 1989 Episcopia a putut incepe recuperarea de fapt a cladirii.
In 1990 edificiul a fost renovat, iar birourile Episcopiei s-au mutat inapoi, in vechile spatii. Intr-o aripa a parterului a fost amenajat Muzeul Episcopiei Timisului.

Palatul Dauerbach cunoscut și sub numele de Palace (de la restaurantul cu același nume găzduit la parter) este o clădire istorică din centrul Timișoarei, în Piața Victoriei, construită în 1913 în stil Art Nouveau pentru Georg Dauerbach, după planurile arhitectului László Székely.
Se află pe partea denumită "Corso".

Palatul Baroc

Palatul Vechii Prefecturi, denumit şi „Palatul Baroc”, reprezintă unul dintre cele mai valoroase monumente istorice ale Timişoarei. Caracteristicile construcţiei au favorizat alegerea sa pentru funcţiunea de muzeu de artă, spaţiile oferite de cladire putând fi adaptate cu minime modificări cerinţelor de expunere ale muzeografiei contemporane.

Astfel, pe de o parte amplasamentul într-un spaţiu central şi vast al nucleului istoric al oraşului favorizează polarizarea interesului vizitatorilor, iar pe de altă parte, specificul arhitectural face posibilă diversitatea funcţională impusă de programul muzeal şi accentuarea concordanţei între construcţie şi noua sa destinaţie.

Palatul episcopal ortodox-sarb

Palatul episcopal ortodox sarb din Timisoara a fost construit intre anii 1745 – 1748, in Piata Unirii din centrul istoric.

Edificiul a fost ridicat pe timpul episcopului sarb de Timisoara, Gheorghie Popovici.
Cladirea avea un initial singur etaj, dar in 1906 s-a extins si a capat un aspect baroc.

La primul etaj este amenajata o expozitie in sase sali ce cuprinde o colectie muzeala cu obiecte de factura religioasa: icoane pe lemn si panza de la biserici si manastiri ortodoxe sarbe, portrete de episcopi ortodocsi sarbi, carti vechi si argintarie.
In apropierea palatului se afla Catedrala Ortodoxa Sarba.

Piata Unirii

Piata Unirii este un loc reprezentativ pentru Timisoara, fiecare turist ce viziteaza orasul neputand rata acest important obiectiv cultural.

Cea mai veche piata a Timisoarei este realizata in stil baroc. Aici se afla: Domul sau Catedrala Episcopala Romano-Catolica, Palatul Baroc, Episcopia Ortodoxa Sarba, Catedrala Episcopala Ortodoxă Sarba, Liceul Teoretic N. Lenau, Monumentul Sfintei Treimi, fantana cu apa minerala si alte cladiri din sec. 18-19.

Printre dalele ce formeaza pavajul pietei (in apropierea farmaciei de langa Palatul Baroc) se poate observa pe o piatra planul fostei Cetati a Timisoarei din sec. XIX.

Prin dimensiunile ei, prin stil si prin cladirile ce o marginesc, Piata Unirii este impunatoare, reprezentand locul de intalnire a trecutului cu prezentul. Pe parcursul verii aici se desfasoara o serie de evenimente culturale.

Primaria Timisoara

Primaria municipiului Timisoara functioneaza in prezent in cladirea fostului Liceu comercial.
Primul curs comercial in limba germana a fost inaugurat in anul 1838, fiind condus de Franz Stiben. In anul 1841 cursul de un an a devenit de doi, iar in 1844 de trei ani. In 1873, Wiessner a deschis un alt curs comercial, introducand si limba maghiara.

Din 1895 devine liceu comercial, in 1899 liceu de stat, iar in 1919 sediul a fost preluat de Statul Roman.

In 1914 a fost depusa piatra de temelie a noului liceu. Din cauza razboiului constructia a fost finalizata doar in 1925. Incepand cu anul 1946 cladirea este destinata administratiei locale.

Turnul de apa din Fabric

Turnul de apa din Fabric (Timisoara) a fost construit in anul 1912. Scopul sau era asigurarea continua cu apa potabila a orasului aflat in plina expansiune la inceputul secolului XX.

Fiind asezata pe un teren mlastinos, Timisoara a creat de-a lungul anilor o serie de probleme arhitectilor orasului.

Pentru asigurarea alimentarii cu apa au fost realizate foraje de mare adancime. Astfel la interval de 2 ani au fost construite si doua turnuri noi de apa.

Turnul de apa din Iosefin

Turnul de apa din Iosefin a fost ridicat in 1914, avand ca scop asigurarea continua cu apa potabila a orasului, aflat in plina expansiune la inceputul secolului XX.

Pentru asigurarea alimentarii cu apa au fost realizate foraje de mare adancime (din cauza faptului ca orasul Timisoara este situat pe o zona mlastinoasa).

Astfel,la interval de 2 ani au fost construite doua turnuri de apa.

Fantana din Piata Unirii

Fantana din Piata Unirii (Timisoara) se afla intre Catedrala romano-catolica si Statuia Sfintei Treimi.

Din cauza faptului ca orasul este amplasat pe un teren mlastinos, principala preocupare a edililor timisoreni din acea vreme a fost realizarea unui foraj de mare adancime, pentru a obtine apa buna de baut, contracarand astfel epidemiile care au decimat populatia de atunci.

Oamenii lui Seidl Gyula (proprietarul unei fabrici de masini, expert în foraje) au realizat in 1890 un foraj la 406 m adancime. La inceput a fost un foraj artezian, apa curgand liber, la ora actuala se pompeaza.

Pana la aspectual actual, forma fantanii s-a schimbat de mai multe ori. Apa sa este termominerala, 24,5 grade C, bicarbonata, sodica, slab carbogazoasa, hipotonica si hipotermala.

Fantana cu pesti

Fantana cu pesti este situata in Piata Victoriei din Timisoara. A fost realizata in anul 1957, avand forma de stea cu 5 colturi.

Aceasta fantana arteziana a devenit in scurt timp locul preferat al fotografilor, tinerilor si varstnicilor.

Monumentul da o nota distincta zonei, revigorand atmosfera creata de cladirile monumentale din jur.

Parcul Rozelor

Parcul Rozelor din Timisoara a fost realizat de Wilhelm Muhle, avand peste 300 de soiuri de trandafiri.

Muhle era proprietarul unei gradini horticole cu 17 solarii, iar trandafirii cultivati de el au fost renumiti si in strainatate.

Pe timpul Expozitiei Universale din 1891 vizitata si de imparatul Franz Jozef au fost montate aici 10 pavilioane din lemn.

Podul Mihai Viteazul

Podul Mihai Viteazul din Timisoara este cunoscut si sub denumirile de "Podul de la Turbina" sau "Podul Morii". Acesta a fost construit in 1909.

In perioada interbelica, podul a avut patru turnuri cu basoreliefuri, fiind traversat si de tramvaie.

In 1981 a fost reconstruit, iar basoreliefurile - o figura feminina tinand stema orasului, un morar cu sacul de faina, un nisipar incarcand o barca si un tabacar - au fost pastrate si montate la capetele podului.

Podul Decebal

Podul Decebal din Timisoara face legatura intre cartierele Fabric şi Cetate. A fost construit in anul 1909, fiind la acea vreme podul pe grinzi de beton armat cu cea mai mare deschidere din Europa.

Are urmatoarele dimensiuni: lungimea de 195 m si latimea de 9 metri. Proiectul a obtinut Diploma de onoare la Expozitia Internationala de la Paris din anul 1910.

Solutia tehnica de realizare conceputa de inginerul Gyozo Mihailich a fost tratata in lucrari de specialitate in mai multe tari. Este denumit si podul de pe Aleea Parcului sau Podul Baile Neptun.

Casa Mercy

Casa Mercy din Timisoara este o constructie cu doua nivele si cu o intrare strajuita de patru coloane. La etaj, deasupra intrarii este un balcon.

Istoria casei nu se cunoaste cu exactitate. Se spune ca dupa retragerea turcilor, aici a fost resedinta primului guvernator al Banatului, Claudius Florimund Mercy.

Pe planul orasului din 1758, in aceasta zona figureaza un grup de case, iar terenul din fata lor poarta numele de Piateta Mercy.

Casa Bruck

Casa Bruck este o cladire monument istoric situata in Piata Unirii din Timisoara. A fost construita in 1910 de catre arhitectul Szekely Laszlo in stilurile Art Nouveau si Secession, cu un caracter usor eclectic. Este lipita de Casa Emmer, creatie a aceluiasi arhitect.

Proprietarul casei a fost Salamon Bruck. Colturile cladirii se remarca prin frontoanele foarte inalte, gravate cu initialele proprietarului. Inaltimea mare a cladirii reprezinta semnul clar al despartirii de perioada baroca.

Casa Bruck este formata dintr-un numar foarte mare de placi ceramice, inspirate din motivele folclorice unguresti. Tendinta vremii era inspre folosirea jocului de culori dat de varietatea placilor ceramice si de aceea Laszlo Szekely a optat si el pentru acest lucru.

Casa cu Atlanti

Casa cu Atlanti este o cladire monument istoric situata in centrul orasului Timisoara. Denumirea sa provine de la coloanele cu atlanti care se observa pe fatada cladirii. A fost construita in 1812 in stil neoclasic, de catre comerciantul Toma Naum Makri, avand 40 de camere.

Ulterior casa a fost donata comunitătii sarbe, apoi a fost in proprietatea Bisericii Sarbe, din 1966 a Statului Roman iar dupa 1989 a devenit proprietate privata si a fost renovata.

In umatorii ani a avut mai multi locuitori si proprietari, care acum revendica aceasta cladire.

Manastirea si biserica Franciscanilor

Manastirea Franciscanilor este una dintre cele mai vechi cladiri din oras, fiind construita intre 1716-1736.

Calugarii franciscani au sosit in oras in secolul XVI si au construit un adevarat complex, format din biserica si manastire, pe care le-au folosit pana in anul 1789, cand ambele au fost transferate Ordinului Piaristilor, care au deschis o scoala in manastire.

Biserica a fost folosita pana in anul 1911, cand a fost demolata. In 1909, manastirea a trecut la administratia locala, care a înfiintat aici un conservator. Azi, cladirea gazduieste Scoala Populara de Arta. In zidul manastirii se vede un obuz ratacit în timpul asediului orasului din 1849.

Biserica Evanghelica Luterana

Biserica Evanghelica Luterana este situata in Piata I.C. Bratianu din Timisoara.

Unele surse indica anul 1831 ca fiind anul infiintarii edificiului (probabil anul primului proiect), majoritatea surselor indicand anii 1837 – 1839. A fost construita la initiativa Comunitatatii Protestante Unite.

In 1890 comunitatea protestanta se scindează in evanghelici si reformati. Aceasta a ramas singura biserica evanghelica a orasului. Turnul a fost construit în 1901, iar in 1903 au fost montate 3 clopote.

Biserica Reformata

Biserica Reformata din Timisoara este situata pe Strada Timotei Cipariu si a fost construita in anul 1902, in stil gotic.

Cladirea este formata dintr-o sala de rugaciuni si 11 locuinte si a fost proiectata de arhitectii Nagy Karoly jun si Janoshazi Laszlo din Budapesta.

Orga a fost realizata in atelierul lui Wegenstein Lipot, iar amvonul de Fischer Jakab.

Sinagoga din Iosefin

Sinagoga ortodoxa din cartierul Iosefin este un lacas de cult evreiesc situat pe str. Iuliu Maniu nr. 55, Timisoara. A fost construita intre anii 1906-1910 in stil maur.

Sinagoga din Iosefin este singura dintre toate sinagogile din oras unde se mai ţin slujbe pentru credinciosii ritului evreiesc ortodox. Cei mai renumiti rabini care au oficiat aici slujbe au fost rabinii Bernat (Bernhard) Schuck tatal si fiul. In curtea sinagogii functionau o scoală primara si o gradinita.

In Timisoara mai traiesc cca. 600 de evrei si doar aici se mai pot vedea la intalniri religioase.

Sinagoga Cetate

Sinagoga de rit mozaic din cartierul Cetate a fost construita intre 1863-1865 la initiativa rabinului Mauriciu Hirschfeld. A fost proiectata de arhitectul vienez Ignatz Schuhmann, in stil eclectic si maur.

Edificiul a beneficiat de doua inaugurari oficiale, la a doua, cea din 1872, participand si imparatul Franz Josef I. Fatada este placata cu placi ceramice.

In interiorul edificiului este o orga Wegenstein instalata în 1866. Aici a fost inmormantat rabinul David Opelheim. Sinagoga a fost inchisa in 1985 din cauza degradarii.

In 2001 Filarmonica a incheiat un contract de comodat cu Comunitatea evreilor pentru 50 de ani. In schimbul folosirii sinagogii drept sala de concerte, va suporta cheltuielile de renovare a cladirii. Astfel lacasul se va transforma intr-un spatiu multifunctional, cu sala de conferinte, de expozitii, etc.

Biserica calugarilor mizericordieni

Intre anii 1735-1737, la initiativa contelui Hamilton, presedintele asociatiei si comandantul militar al Banatului s-a construit primul spital si prima farmacie din oras.

La terminare, spitalul a fost preluat de calugarii mizericordieni, sositi pentru ingrijirea bolnavilor. Biserica, alipita spitalului, a fost construita intre anii 1748 - 1753, pe locul fostei capele a ordinului calugarilor mizericordieni.

In 1849 cladirea a fost distrusa, in 1851 reconstruită, iar în 1990 romano-catolicii au dat biserica in folosinta greco-catolicilor.
Edificiul pastreaza cea mai veche orga din Timisoara.

Biserica Greco-Catolica Nasterea Maicii Domnului

Biserica greco-catolica Nasterea Maicii Domnului a fost construita in anul 1765, in stil baroc austriac. A fost initial biserica romano-catolica, dar odata cu construirea noii biserici romano-catolice din Piata Romanilor (1906), aceasta a fost donata parohiei greco-catolice din cartierul Fabric.

Biserica Unita Greco-Catolica a fost desfiintata in anul 1948, ca urmare a decretului guvernului Petru Groza. Lacasul a ajuns astfel la comunitatea ortodoxa.

In anul 1991 biserica a fost retrocedata comunitatii greco-catolice. In perioada 1998-2008, s-au executat lucrari de reparatii si renovare. In interiorul bisericii din decoratia initiala (romano-catolica) se mai pastrează amvonul din lemn sculptat, bogat ornamentat. Pictura iconostasului a fost realizat in perioada 1910-1920 de pictorului Simionescu.

Biserica ortodoxa-romana din Elisabetin

Biserica ortodoxa a cartierului Elisabetin din Timisoara poarta denumirea de Biserica Adormirea Maicii Domnului. Ea a fost construita in anul 1784 pe locul unei biserici mai veci din lemn din anul 1727.

La inceput era fara turn, acesta adaugadu-se ulterior in anul 1836.In anul 1894 (100 de ani mai tarziu), s-a început zidirea actualei biserici cu hramul Adormirea Maicii Domnului, dupa planul arhitectului Stefan Toth.

Lacasul de cult are lungimea de 24,41 m si latimea de 7,70 m. Turnul este construit in stil baroc. Pictura murala a fost executata de prof. Iulian Toader din Arad, iar sculptura si tamplaria de maestrul Traian Novac. Biserica a fost renovata in 1989.

Biserica ortodoxa Sfantul Ilie

Biserica ortodoxa Sfantul Ilie a fost situata initial in Piata Traian din Timisoara, cartierul Fabric, fiind construita intre anii 1825-1826.

Ca urmare a amenajarii cursului raului Bega in 1910 de catre primaria orasului, Consiliul Parohial accepta demolarea bisericii si construirea unui nou edificiu în Piata Morii.

Pe locul amplasamentului vechii biserici, pe malul drept al Begai, exista o cruce cu inscriptia: Crucea aceasta a fost pusa aici in anul 1928 pe locul altarului bisericii ortodoxe romane demolate în anul 1913.

Biserica romano-catolica Iosefin

Biserica romano-catolica din cartierul Josefin a fost construita in 1774, in stil baroc provincial. A fost grav avariata in perioada Revolutiei din 1848. In timpul lucrarilor de renovare au fost gasite doua documente despre istoria turnului in bila de la crucea turnului.

Pe altarul principal se afla o frumoasa icoana-portret a Sfintei Fecioare Maria, datand de la sfarsitul secolului al XVIII-lea.

In curtea bisericii se poate observa statuia Sfantului Ioan Nepomuk sculptata in 1723, cea mai veche statuie din piatra din oras.

Biserica Sfanta Ecaterina

Biserica Sfanta Ecaterina din Timisoara a fost construita in locul unei biserici medievale, inchinata sfintei cu acelasi nume. Edificiul monahal era in proprietatea calugarilor franciscani reformati ai proviniciei Sanctissimi Salvatoris.

In jurul anului 1723 vechea biserica a fost demolata, iar calugarii mutati in centrul orasului, pe actuala strada Bolyai, unde intre 1753-1756 au construit o biserica.

Pe locul bisericii demolate s-a ridicat in 1763 un obelisc in amintirea personalitatilor inmormantate acolo. In jurul anului 1935, obeliscul a fost mutat in cimitirul din Calea Lipovei, dar de soarta mormintelor nu se mai stie nimic.

Intre anii 1887-1889, biserica a fost reconstruita, ea fiind de aceasta data adaptata stilului neoclasic, pastrand insa numeroase elemente baroce.

Biserica romano-catolica din cartierul Mehala

Biserica romano-catolica din Mehala fost construita in anul 1887, cu banii donati de locuitorii acestui cartier.

Este realizata in stil neo-gotic cu elemente neo-romanice. Are un altar principal si doua secundare executate de sculptorul Ferdinand Stuflesser din Tirolul de Sud. Pictura altarului principal cu Sf. Fecioara in brate cu pruncul, a fost refacuta in 1975, dupa o fotografie veche.

Deasupra altarului se vede o pictura murala cu Iisus pe cruce. Vitraliile au fost realizate la Munchen. Orga a fost construita in 1902, de maistrul timisorean Leopold Wegenstein.

Liturghiile se celebreaza in limbile maghiara, germana si romana.

Biserica Ordinului Calugaritelor de Notre Dame

Biserica Ordinului Calugaritelor de Notre Dame a fost construita in 1894, in stil neoromanic. Altarul principal a fost realizat de sculptorul tirolez Ferdinand Stufflesser.

Biserica a deservit si deserveste si azi in principal, Ordinul Calugaritelor de Notre Dame, Sfintele Liturghii fiind celebrate in limba germana si in fiecare duminica si in limba bulgara.

In 1948 ordinul, care avea peste 400 de calugarite a fost desfiintat, iar proprietatile lor au fost confiscate. Majoritatea calugaritelor au plecat în strainatate.

In acele imobile functioneaza Colegiul Banatean, Liceul Sarbesc si Casa Studentilor. Dupa cei 50 de ani de comunism, in 1992 Ordinul de Notre-Dame din Timisoara a fost reinfiintat.

Biserica Romano-Catolica din Elisabetin

Biserica Romano-Catolica din Elisabetin, denumita si Biserica Preasfanta Inima a lui Isus, a fost infiintata în 1919.
Constructia, in stil neogotic, a fost realizata de arhitectul Karl Salkovics si aminteste de biserica Votivkirche din Viena.

Biserica este amplasata in piata Nicolae Balcescu din cartierul Elisabetin, care in perioada interbelica a purtat denumirea de Piata Lahovary.

Edificiul are vitralii si cinci altare sculptate, opera sculptorului Ferdinand Stuflesser. Dimensiunile sale sunt: 52 m lungime și 22 m latime. Are patru turnuri, din care doua turle cu o inaltime de 57 de metri.

Biserica Millenium

Biserica Millenium reprezinta cea mai mare biserica catolica din orasul Timisoara. A fost construita intre anii 1896-1901, pentru a comemora un mileniu de la asezarea poporului maghiar pe aceste meleaguri. Este al doilea lacas de cult romano-catolic al Parohiei din cartierul Fabric.

Vechea biserica a fost construita in jurul anului 1726. La inaugurarea bisericii noi, cea veche a fost predata comunitatii parohiei greco-catolice, comunitate care la aceea data nu detinea in oras o biserica demna cultului.

Biserica Millenium are dimensiuni impozante si a fost construita in stil neo-romanic si neo-gotic, după planurile lui Ybl Lajos. Turnurile au o inaltime de 65 de m, iar cupola centrala 45 m. La slujbele bisericii pot intra pana la cca. 3000 de credinciosi. Clopotul cel mare are o greutate de 2.420 kg. Orga a fost realizata de Leopold Wegenstein.

Biserica Ortodoxa Sarba din Mehala

Biserica Ortodoxa Sarba din Mehala a fost construita din caramida, intre anii 1786 - 1793. A fost un lacas de cult comun pentru credinciosii sarbi si romani pana in anul 1887, anul infiintarii parohiei ortodoxe romane.

Turnul ei adaposteste un vechi mecanism de ceas si 5 clopote. In secolul XIX au fost executate lemnaria interioara si iconostasul.

Scaunele au fost realizate de Gheorghe Liblaitner, mobilierul iconostasului de catre Mihail Ianici, iar icoanele sunt opera pictorului Sava Petrovici.

Biserica romano-catolica Sfantul Rocus

Biserica romano-catolica Sfantul Rocus din Timisoara a fost construita in anul 1777.

Micuta biserica parohiala inchinata Sfantului Rocus, unul dintre sfintii ocrotitori impotriva ciumei, este simplu ornata.

Se stie insa ca satul de odinioara, Freidorf, a avut una dintre primele parohii catolice, datand din anul 1723, iar prima casa de rugaciune a fost construita intre anii 1734-1736.

Monumentul Sfanta Treime

Monumentul Sfanta Treime din Timisoara este situat in Piata Unirii din Timisoara, fiind montat aici intre anii 1755 - 1758.
Statuia a fost realizata in atelierele vieneze si celebra incetarea epidemiei de ciuma din Banat, motiv pentru care a fost numita si "Statuia Ciumei". Ea dateaza din 1740.

Ansamblul, apartinand stilului baroc, este compus dintr-o coloana cu grup statuar si un postament cu basoreliefuri. In partea superioara a coloanei este amplasata Sfanta Treime - Tatal si Fiul tin coroana cereasca deasupra capului Sfintei Fecioare Maria, ingenunchiata la picioarele lor.

La baza statuii sunt amplasate reprezentari de dimensiuni mai mici, infatisandu-i pe Sfantul Ioan Neponuk, Sfanta Rozalia, Regelui David si Sfanta Barbara. Soclul triunghiular e strajuit de statuile Sfintilor Rochus, Sebastian si Carol Boromeus, iar basoreliefurile de pe cele trei laturi infatiseaza trei calamitati: razboiul, foametea si ciuma.

Biserica episcopala sarba Sf. Nicolae

Biserica episcopala sarba Sf. Nicolae a fost construita in stil baroc intre anii 1745-1748, fosta biserica a comunitatii ortodoxe din Timisoara fiind distrusa in urma unui incendiu in anul 1728.

Intr-o prima faza aceasta noua biserica a fost ridicata fara cele doua turnuri din prezent acestea fiind adaugate in anul 1791 in urma unei restaurari. Cele doua turnuri au fost dotate cu cinci clopote

Interiorul este impodobit cu o catapeteasma splendida. Iconostasul este opera sculptorului in lemn Mihailo Janic, iar pictura apartine binecunoscutului pictor baroc Constantin Daniel.

Biserica a fost restaurata in mai multe randuri, ultima data intre anii 1993-1997, cand a fost renovata in intregime. Zidurile ei strajuiesc mormintele a 7 episcopi ortodocsi sarbi si a mai multor ctitori ai comunitatii sarbe.

Din anul 1964 biserica este declarata monument istoric.

Biserica romano-catolica Sfantul Iosif

Biserica romano-catolica Sfantul Iosif din cartierul Fratelia a fost construita intre anii 1926-1928, in stil neogotic.

In turnul bisericii se afla un orologiu modern, primit drept cadou din partea orasului Viena. In cadrul bisericii liturghiile sunt celebrate in limba maghiara, germana si romana.

Biserica romano-catolica Sfantul Iosif Timisoara este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Banat, obiectiv pe care nu ar trebui sa-l ratati daca va aflati in apropiere.

Gradina botanica

Gradina botanica din Timisoara, denumita si “Parcul Botanic” este un frumos parc dendrologic, care contine o mare varietate de specii arboricole.Indeplineste functii multiple: stiintifica, didactica, educativa si recreativa.

Cel care a elaborat primul plan al Gradinii Botanice a fost arhitectul Silvia Grumeza in anul 1966. In perioada 1986-1990 au fost plantate in acest parc 1.650 de specii de plante, pe criterii fitogeografice si estetice, aduse din parcuri din tara, provenite din colectii particulare sau din schimburi internationale de seminte.

In cadrul Gradinei botanice din Timisoara, pe o suprafata de 9,8 ha au fost amenajate sectorul ornamental, sectorul flora Romaniei – cu subsectoarele fitogeografice flora si vegetatia forestiera, flora Banatului si flora Dobrogei, sectorul florei mediteraneene, sectorul flora Americii de Nord, sectorul flora Asiei (cu subsectorul gradina japoneza), sectorul sistematica plantelor, sectorul plante medicinale si sectorul flora tropicala.

Parcul Botanic a fost pentru prima data declarat rezervatie stiintifica in 1995, cu scopul de a proteja flora locala si exotica.

Gradina botanica este situata izolat, in imediata vecinatate a fostei cetati a Timisoarei, in zona centrala a orasului.
In prezent situatia actuala, din punct de vedere al functiunii este relativ defavorabila; din cele peste 1000 de specii existand doar 218 specii.

Salina Susesi

Salina Susesi reprezinta cea mai moderna salina din tara, fiind realizata in parteneriat cu concernul german KoenigsSalz. Concernul a mai construit saline in Germania, Austria, Italia si Spania (Therme Erding, Thermenhotel Bad Fussing, Therme Loipersdorf, Therme Bad Ischl, Kinderhotel Serfaus etc). Aceasta este construita identic cu salinele enumerate mai sus.

Salina are o capacitate de 20 persoane si e formata din 4 incaperi, spatiul pentru adulti fiind separat de cel pentru copii.

Ca metode de tratament si relexare amintim: salinoterapia (haloterapia) ce se imbina cu audioterapia (terapia prin sunet) si cu cromoterapia. Peretii si podeaua salinei sunt realizati din sare naturala de la salina Praid si din Muntii Himalaya. O sedinta de terapie dureaza 50 minute, fiind indicata repetarea terapiei de 12 sedinte dupa un interval de circa 3-4 luni.

Salinoterapia reprezinta un procedeu terapeutic foarte simplu dar si foarte eficient in tratarea unor afectiuni, in special respiratorii, prin inhalarea de aerosoli salini. Acesti aerosoli pot de asemenea fii absorbiti prin piele, ajutand la tratarea unor afectiuni ale epidermei.

Copacul Breslelor

Copacul Breslelor este situat pe strada Proclamatia de la Timisoara, peste drum de magazinul Bega.
Trunchiul de lemn este invelit la exterior cu tabla moale de fier si impodobit cu diverse cuie si tinte de fier si arama, in forma de floare si reprezentand initialele unor calfe ce au trecut pe aici.

Pe ramura din partea stanga a trunchiului este amplasata o tinta cu cap mare, rotund, pe care e incizat "P. Welochi" si o tinta cu floare romboidala pe care sunt gravate initialele A.S.

In anul 1990, copacul a fost dus la Muzeul Banatului pentru a fi restaurat, in locul sau fiind amplasata o ocpie fara inscriptii.
Un copac similiar exista la Arad, iar in Europa, in orasele Gyor, Budapesta, Pecs si in Sazkesfehervar din Ungaria, la Bratislava. Prototipuil acestui simbol al breslelor este intalnit si la Viena, pe Kartner Strasse.

Monumentul Lupa Capitolina

Monumentul Lupa Capitolina este situat in Piata Victoriei din centrul municipiului Timisoara si reprezinta un cadou facut Timisoarei de catre municipalitatea orasului Roma, ca simbol al latinitatii care uneste cele doua popoare.

Statuia a fost dezvelita la data de 23 aprilie 1926, intr-o atmosfera de sarbatoare la care au participat peste 10.000 de oameni, printre care si personalitati locale si internationale: Vasile Goldis, Samuil Sagovici (primarul din acea perioada), Grigore Trancu (ministrul cultelor) si delegati ai conducatorului statului italian, Benitor Mussolini.

Monumentul este amplasat pe un soclu de 4,96 m inaltime si ii infatiseaza pe celebrii Romulus si Remus impreuna cu lupoaica.

Statuia Sfanta Maria si Sfantul Ioan Nepomuk

Statuia Sfanta Maria si Sfantul Ioan Nepomuk este situata in Piata Libertatii din muncipiul Timisoara. Monumentul a fost realizat in anul 1756 la Viena, de catre F. Blim si E. Wasserburger, in stil baroc.

Ansamblul statuar cuprinde 2 personaje principale: Sfantul Ioan Nepomuk, patronul catolicismului in Banat si Sfanta Fecioara Maria, care tine in mana flori de crin, simbolul puritatii. In plan secundar se afla sfintii Rochus, Carol Boromeu si Sebastian.

Soclul pe care este construit ansamblul are trei laturi ce ilustreaza reliefuri cu evenimentele ce au dus la supliciul canonicului praghez: canonicul ascultand spovedania reginei Ioana, inchizitorul regelui carol, curios sa afle taina spovedaniei si aruncarea canonicului in raul Valtava de pe actualul pod Carol din Praga.

Statuia Sfantului Ioan Nepomuk

Statuia Sfantului Ioan Nepomuk este situata pe B-dul Dragalina nr. 13 din Timisoara, in curtea Bisericii Romano-Catolice din Iozefin.
Monumentul a fost creat in anul 1722 si este cea mai veche statuie din Timisoara, reprezentandu-l pe patronul catolicilor din Banat, Sfantul Ioan Nepomuk.

Nu se cunoaste autorul acestei opere de arta, declarata monument istoric de interes national. Creatia a fost realizata din piatra si il prezinta pe Sfant cu o cruce in mana.
Statuia si-a schimbat locatia de mai multe ori, fiind amplasata pe rand in: fata Cazinoului Militar (1720), fata Liceului Carmen Sylva (1752), pe Podul Decebal (1757), zona actualului Strand Termal (1908), urmand ca in curtea Bisericii Romano-Catolice sa ajunga in anul 1932.

Muzeul Satului Banatean

Muzeul Satului Banatean este singurul muzeu cu profil etnografic din Romania care cuprinde centrul civic al satului, format din Primarie, Biserica, Scoala, Casa Nationala (cu destinatie culturala) si Birt, in care se desfasoara majoritatea activitatilor cultural-educative si stiintifice. Alaturi de Casa Nationala, s-a amenajat o scena in aer liber unde, in perioada estivala, se desfasoara spectacole etno-folclorice.

Ideea infiintarii unui muzeu etnografic in aer liber a fost formulata pentru prima oara de catre Ioachim Miloia, fost director al Muzeului Banatean intre anii 1928-1940, cunoscuta personalitate culturala a Banatului (pictor, istoric de arta, restaurator de biserici etc.)

In anul 1928, dupa ce a participat la deschiderea Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj, el a cerut municipalitatii acordul pentru a infiinta in curtea castelului Huniade un mic muzeu satesc cuprinzand biserici de lemn, cruci "de interes istoric si artistic", case taranesti etc.

Muzeul de Arta

Muzeul de Arta din Timisoara a devenit institutie de sine statatoare la data de 1 ianuarie 2006 si include o colectie unica de lucrari si obiecte personale ale pictorului Corneliu Baba, cu 90 de piese. Alte 3 sectiuni cuprind colectiile de arta contemporana, decorativa si europeana.

In patrimoniul muzeului se mai gasesc colectii de pictura romaneasca, banateana si pictura religioasa care nu sunt expuse in prezent din lipsa de spatiu.

Institutia a luat fiinta dupa desprinderea sectiunii de arta a Muzeului Banatului, care a functionat o perioada intr-o aripa din actuala cladire.

Colectiile muzeale reprezinta rezultatul unui proces care a durat peste 120 de ani. Primele exponate au fost donate de catre Ormos Zsigmond (1813-1893), fondatorul Societatii Muzeale din Ungaria de Sud, colectionar si istoric de arta, care si-a donat colectia de pictura europeana in anul 1879.

Bastionul Maria Theresia

Bastionul Maria Theresia din Timisoara este un monument istoric situat pe strada Hector din Timisoara. Edificiul a fost construit intre anii 1730-1735, in stil baroc, fiind cea mai mare bucata de zid ramas din vechea Cetate a Timisoarei. Alte fragmente ale fostei cetati se pot observa in Parcul Botanic si pe Calea Al. Ioan Cuza.

Bastionul a fost construit cu scopul de aparare a cetatii, in prezent fiind folosit ca pasaj de trecere. Gazduieste spatii comerciale, restaurante, o librarie, Sectia de Etnografie a Muzeului Satului si doua expozitii permanente ale Muzeului Banatului:
- expozitia "Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor"
- "Vioara - o pasiune de o viata"

Podul de fier

Primele poduri metalice din Timisoara au fost montate intre anii 1870 - 1871, cand a fost construit si podul de fier care face legatura dintre actualele strazi Ady Endre si Andrei Muresanu, unul dintre cele mai cunoscute din oras.

Legenda spune ca acest pod ar fi fost proiectat de celebrul Gustav Eiffel, insa nu se cunoaste acest lucru cu certitudine.
Podul de fier a fost construit pe amplasamentul unui pod vechi, fiind un pod comun cu grinzi si zabrele simplu rezemate. A fost realizat dupa un proiect tip, semanand cu podurile construite la vremea respectiva.
Elementele podului erau prinse intre ele cu nituri, urmand ca structura sa sa fie intarita odata ce a fost introdus tramvaiul electric, care avea vagoane mai grele.

Podul a fost demolat in anul 1911 si inlocuit cu unul din beton armat, adecvat noii artere, vechea structura fiind folosita pentru constructia unui alt pod.
Noul pod a fost realizat dupa planurile arhitectului Lad Karoly, avand dimensiunile: deschiderea de 32,80 m, lungimea totala 40 m, latimea partii carosabile 7 m si trotuarele de 2 m.

Primaria Veche

Primaria Veche din Timisoara a fost construita intre anii 1731-1736 pe locul unde inainte de anul 1716 era o baie turceasca. Cladirea a fost realizata in urma cuceririi habsburgice a Timisoarei, la dorinta colonistilor germani care au primit dreptul exclusiv de a locui in Cetate.

In dreapta intrarii in cladire se afla o inscriptie in limba araba, pe o tabla de marmura, cu urmatorul text: "Anul ridicarii acestei bai, din timpul de groaza sub Ibrahim Ehan, Hedsa 1053". Pe frontispiciu se afla stema si sigiliul orasului.
In anul 1782 primaria a fost renovata, fiind refacuta fatada acesteia, in stil renascentist si schimbata emblema orasului, datorita faptului ca Timisoara si-a schimbat statutul, devenind oras liber regesc.
Alte renovari au fost facute in anul 1849, in urma distrugerilor provocate de asediul trupelor revolutionare ungare, dar si in anul 1935.

Primaria Veche este structurata pe trei nivele: un parter inalt si doua etaje.
Deasupra portii monumentale se afla un balcon si patru ferestre arcuite ce se desfasoara pe cele doua etaje.
Situata in Piata Libertatii, Primaria Veche este de nelipsit din circuitul turistic, fiind un important edificiu al orasului, atat pentru istoricul sau, cat si pentru arhitectura impresionanta.

Casa Turceasca

Casa Turceasca este situata in Timisoara pe strada Evlia Celebi nr. 2 si se numara printre primele constructii din zona Maierele Vechi, azi cartierul Elisabetin, ridicate probabil in sec. XVI-XVII.
Denumita si "Casa Dissel", cladirea este structurata pe trei nivele: pivnita cu tavanul cilindric terminat cu o bolta turtita, parter si etaj.

Cladirea a apartinut inginerului care s-a numarat printre cei care au contribuit la ridicarea sa, a Bisericii Misericordienilor si a Domului Romano-Catolic din Timisoara.

Intre anii 1759-1763, Casa Turceasca a intrat in posesia calugarilor misericordieni.
Nu se cunosc prea multe informatii despre istoricul sau, astfel monumentul istoric a ramas intr-o aura de mister in jurul caruia circula legende.

Casa La Elefant

Casa La Elefant este o cladire - monument istoric din Timisoara, construita in anul 1785. Cladirea ii apartinea maistrului sticlar Mathias Simon, din punct de vedere arhitectural incadrandu-se in stilul eclectic istoricist, cu elemente baroce (poarta si portalul).
Pilastrii au fost construiti pe doua niveluri si decoreaza fatada la etajele doi si trei.

Documentele atesta ca in anul 1828 cladirea era in proprietatea Elisabethei Dadany (Gadanyi), urmand ca sa adaposteasca renumita ospatarie si hanul "La Elefant". In perioada comunista cladirea a gazduit trustul de constructii din Timisoara.
Intre anii 1980-1981, Casa La Elefant a fost modificata dupa planurile arhitectului Serban Sturza.

Casa cu ax

Casa cu ax din Timisoara este situata in Piata Ionel C. Bratianu nr. 1 din Timisoara. Cladirea este renumita pentru axul de fier fixat la unghiul de intalnire al zidurilor, cu lungimea de 2,5 m lungime, asemanator cu osia unui car.

Nu exista prea multe informatii despre aceasta casa, de aceea este invaluita intr-un aer de mister. Documentele atesta faptul ca in anul 1950 putea fi vazuta o tablita ce avea inscriptionat textul "Casa cu axa de fier din secolul al XVIII-lea".

Legenda spune ca axul ar fi osia de la trasura cu care Printul Eugeniu de SAvoya a intrat in cetate pentru prima data dupa capitularea turcilor, la data de 18 octombrie 1716.

Casa Printului Eugeniu de Savoya

Casa Printului Eugeniu de Savoya este situata pe strada cu acelasi nume din Timisoara. Cladirea dateaza din prima jumatate a secolului al XIX-lea, mai exact din anul 1817, fiind construita pe locul uneia dintre portile Cetatii Timisoara, Poarta Forforosa. In anul 1716 trupele austriece conduse de Eugeniu de Savoia au trecut prin aceasta poarta, alungandu-i pe turci.

Casa Printului Eugeniu de Savoya a fost construita in amintirea perioadei istorice glorioase in care turcii au fost invinsi, fiind construita pe locul vechilor santuri turcesti.
Pentru o perioada de timp casa a avut rolul de casa de rugaciune evreiasca, fiin demolata in anul 1817.
Noua cladire are doua etaje, iar deasupra usii este reprodusa imaginea portii Forforosa si protejata de sticla.

Palatul Dicasterial

Palatul Dicasterial din Timisoara a fost construit intre anii 1855-1860 si adaposteste in prezent sediul Judecatoriei Timisoara, Tribunalului Timis si a Curtii de Apel. Initial cladirea a fost construita pentru a servi drept resedinta guvernatorului Banatului.

Monumentalul palat reprezinta stilul renasterii italiene si a fost intaltat pe o suprafata ce se intinde de-a lungul a trei strazi, avand proportii impresionante. Pentru mult timp a fost considerat cea mai mare constructie din Timisoara.
Cladirea a fost construita pe trei niveluri, avand la inceput 273 de birouri, 43 de camere pentru servitoei, 34 de bucatarii, 65 celarii si 27 de magazii grupate in jurul a trei curti interioare.

Palatul Dicasterial imita Palatul Medici din Florenta, avand fatadele structurate in registre orizontale, ritmate prin sirul ferestrelor. Se impune prin dimensiuni, singularitate si semnificatie, exprimand pronuntat functia de reprezentare care i-a fost atribuita.

Monumentul istoric este situat pe strada Eugeniu de Savoya nr. 2 din Timisoara.

Palatul Weiss

Palatul Weiss este situat la inceputul B-dului Republicii din Timisoara si a fost inaltat in anul 1912.
Cladirea a fost proiectat de firma Arnold Merbl Co., iar frontul de Szekely Laszlo.

Palatul a servit drept resedinta pentru familia Weiss, familie de industriasi, medici si intreprinzatori.
Cladirea avea in componenta sa apartamente de inchiriat, investitia apartinand familiei Weiss. Palatul a fost racordat la canalizare in octombrie 1926, iar la reteaua de apa in noiembrie 1926
Intrarea in cladire se face pe strada Sf. Ioan.

Cetatea Timisoara

Cetatea Timisoara, in latina "Castrum Timensiensis" este atestata documentar inca din secolul al XII-lea, fiind o puternica cetate otomana pe ruinele careia s-a construit actualul oras Timisoara.

In perioada Huniazilor, Cetatea avea patru porti: Poarta Ardeleana, Poarta Lipovei, Poarta de Arad si Poarta Turnului Apei.
In timpul ocupatiei turcesti, cetatea istorica era impartita in trei parti:
- cetatea
- orasul
- suburbiile.

Suburbiile erau la randul lor impartite in "Orasul rascian" si "Insula". In centru se afla castelul care gazduia caimacanul (guvernatorul turc), iar in fata acestuia exista un turn de apa cu patru turnuri de aparare, fiind lipit de cetate.
Important obiectiv strategic, turnul de apa a fost cucerit de turci cand acestia au cucerit cetatea, reusind sa taie legatura castelului cu orasul si ingenunchind apararea.

Intrarea in cetate se facea prin cele 5 porti:
- Poarta Azab spre Sud (Azab Kapi)
- Poarta Azab spre Est
- Poarta Cocosului (OrosCapisi sau Horros kapi, la nord)
- Poarta apei (Vizi Kapu sau Soukapi)
- Poarta parti (Parti Kapu)

Cetatea cuprindea 8 moschei asezate atat in oras cat si in suburbii, orasul fiind locuit doar de otomani. Catolicii si rascienii (ortodocsii) traiau in suburbii, unde aveau propriile lor biserici. Orasul adapostea in mijloc Bazarul, centrul comertului.

A doua cetate a Timisoarei a fost construita intre anii 1723-1765, fiind intarita cu un rand de fortificatii de tip Vauban, cu urmatoarele bastioane si porti:
- Bastionul Carol
- Bastionul Francisc
- Bastionul Theresia (singurul rămas până în ziua de azi)
- Bastionul Iosef
- Bastionul Hamilton
- Bastionul Castelul
- Bastionul Mercy
- Bastionul Eugeniu
- Bastionul Elisabeth
- Poarta Viena (sau Poarta Aradului, Poarta Mehalei)
- Poarta Petrovaradin (sau Poarta Belgradului, Poarta Iosefină)
- Poarta Transilvania (sau Poarta Ardeleană, Poarta Lugojului)

Sinagoga din Fabric

Sinagoga din Fabric este un lacas de cult evreiesc reprezentativ pentru orasul Timisoara, construit intre anii 1885-1889, in stil neo-maur.
Numele ii provine de la cartierul in care a fost construita, invecinandu-se cu un brat vechi al raului Bega.

Pe locul unde a fost inaltata Sinagoga din Fabric a existat candva o sinagoga mai mica a comunitatii evreilor de rit ortodox, care a fost demolata intrucat devenea neincapatoare.
Noua sinagoga a fost construita dupa planurile arhitectului maghiar Lipot Baumhorn, fiind proiectata dupa traditia marilor sinagoge neologe contemporane din Imperiul Austro-Ungar. A fost ridicata din banii stransi prin organizarea unei loterii publice de catre comunitate.

Cupola centrala a cladirii este inalta, fiind ridicata pe un tambur octogonal, dintr-o structura de lemn tencuit si pictat, sprijinit pe patru stalpi.
Sinagoga are doua intrări: una pentru barbati printr-un vestibul (pulis) si o a doua pentru femei, direct din strada, unde se afla scari de acces ce conduc la etaj.

Sinagoga a fost inaugurata la data de 3 septembrie 1899. In timpul perioadei comuniste a cunoscut un declin, urmand sa fie inchisa in anul 1985, cand majoritatea evreilor ramasi in oras dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial au emigrat in Israel. In cei 24 de ani in care a fost inchisa, sinagoga a fost vandalizata in nenumarate randuri.
Intrucat nu au existat bani pentru reconditionarea sa, Sinagoga din Fabric a fost inchiriata Teatrului National din Timisoara pentru 35 de ani, fiind transformata in sala de spectacole.

Atat prin trecutu-i zbuciumat, cat si prin arhitectura somptuoasa, Sinagoga din Fabric este printre cele mai originale cladiri din Timisoara.

Catedrala Mitropolitana Ortodoxa

Catedrala Mitropolitana Ortodoxa este una din cladirile simbol ale orasului. A fost construita intre anii 1936-1946. Stilul sau combina armonios elemente de arhitectura bizantina si de arhitectura veche romaneasca moldoveneasca.

Are 11 turnuri si o inaltime de 83 m. Planul este in forma de cruce, turnurile sunt acoperite cu tigla smaltuita colorata, formand motive decorative tipic romanesti. Cupola mare e in stil moldovenesc, boltile laterale sunt in stil bizantin, iar pardoseala este formata din mozaic stilizat dupa modelul covoarelor banatene.

Cele 7 clopote cantaresc 8 tone, fiecare corespunde unui ton muzical si are cate o inscriptie din textele sfinte. Ele au fost turnate dintr-un material rar, adus din insulele Sumatra si Borneo si acordate de compozitorul Sabin Dragoi.

Armonia clopotelor, actionate electric, este una cu totul speciala. Catedrala a fost sfintita in 1946 in prezenta ctitorului sau, regele Mihai I al Romaniei si poarta hramul Sf.Trei Ierarhi si a Sf. Iosif de la Partos. Catedrala adaposteste colectia de Arta veche bisericeasca a Arhiepscopiei Timisoarei.