SIBIU » Sibiu » Apartamentul BOUTIQUE SCUTY » Obiective Turistice

Obiective turistice in apropiere la Apartamentul BOUTIQUE SCUTY din Sibiu.

Muzeul de Icoane si Obiecte Bisericesti Casa "Mihai Eminescu

Cladirea l-a adapostit pe Mihai Eminescu in trecerea lui prin Sibiu cu trupa dramatica a lui Matei Pascaly.

Muzeul detine colectii de icoane pe lemn si sticla, un clopot, obiecte de cult (potire din lemn si metal, disc, cruci din lemn si metal), Sf. Evanghelie, carti de cult in romana si slavona, etc.

Biserica Sfanta Elisabeta

Biserica cu hramul "Sf. Elisabeta" a fost construita intre anii 1767-1771.

A fost ridicata impreuna cu Orfelinatul Terezian din ordinul direct al imparatesei Maria Tereza.

Stilul bisericii este baroc tarziu-stil iezuit, fara ornamentatii, cu altarul central tip castel si doua altare laterale, amvonul este in stil baroc contemporan.

Altarele din interior au fost aduse din Viena si prezinta scenele "Maria calcand pe sarpe", "Sf. Tereza de Aquila" si "Sf. Francisc de Assisi".

Biserica are o fatada in stil baroc portalul fiind flancat de doua nise care se incheie cu motivul scoicii baroce. In partea superioara se ridica un mic turnulet metalic.

Podul Mincinosilor

Podul Minciunilor  este un pod metalic din orasul Sibiu (Romania), construit in anul 1859 deasupra strazii Ocnei care facea legatura intre Orasul de jos si Orasul de sus.

El este o pasarela pietonala ce face legatura dintre Piata Mica si Piata Huet. El este cel mai vechi pod din fonta aflat in serviciu pe teritoriul actual al Romaniei.

Podul metalic (Podul Minciunilor) din Sibiu a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judetul Sibiu din anul 2004

In secolul al XVIII-lea, in zidurile orasului Sibiu din partea de nord a Pietei Mici s-a practicat o deschidere, prelungindu-se strada Ocnei in interiorul cetatii si facilitand accesul din Orasul de jos in Orasul de sus. Pana la mijlocul secolului al XIX-lea, accesul in cetate se facea printr-un tunel curbat, ce trecea pe sub un rand de case care imparteau Piata Mica in doua parti.

Locul pe unde trecea tunelul era denumita „Bancutele Minciunilor”, acest nume fiind dat de Damasus Durr in secolul al XVI-lea. Dupa cum a scris Emil Sigerus in "Chronik der Stadt Hermannstadt" , intr-un document din 24 noiembrie 1771 se mentiona ca "trecerea pe sub Podul Minciunilor este iluminata noaptea de trei lanterne si pazita de trei santinele".

De o parte si de alta a intrarii in tunel, existau pe la 1837 doua casute de garda, pazite de militari.

Biserica din groapa

Biserica "Buna Vestire” din Sibiu, cunoscuta si ca Biserica din Groapa, este o biserica ortodoxa construita in perioada 1778-1779 in orasul Sibiu. Ea a fost refacuta in anii 1802-1803 de bogatul negustor Hagi Constantin Popp. Biserica se afla situata pe Str. Justitiei nr. 5.

Ansamblul bisericii "Buna Vestire” (din Groapa) din Sibiu a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judetul Sibiu din anul 2004

Biserica Dintre Brazi

Biserica dintre Brazi din Sibiu, cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel, situata in strada Reconstructiei nr. 17, este cel mai vechi lacas de cult construit de Biserica Romana Unita cu Roma in Sibiu. Edificiul a fost ridicat intre anii1778-1788 in stil baroc, pe un teren dobandit de episcopul Inocentiu Micu-Klein. Finantarea constructiei a fost facuta de episcopul Grigore Maior.

Episcopul Inocentiu Micu-Klein a obtinut in data de 3 aprilie 1734 de la baroana Anna Maria de Hochberg, mostenitoarea lui Wilhelm Krall, terenul actualei biserici.
Primarul si sfatul orasenesc al Sibiului s-au opus acordarii autorizatiei de constructie pentru o biserica romana unita, au pretuit terenul la 40 de florini, dupa care i-au propus episcopului Micu-Klein rascumpararea terenului contra sumei de 100 florini.

Curtea de la Viena a solicitat prin decretul imperial din 3 august 1734 o informare din partea primarului orasului Sibiu cu privire la aceasta chestiune.

Consiliul local a stabilit in data de 7 martie 1735 ca nu ar exista nevoia unei biserici romane unite in Maierimea Sibiului. Impotriva acestei decizii iezuitii din Sibiu au efectuat o adresa catre guvern, la care sfatul orasenesc a raspuns argumentand ca romanii din Maierii Sibiului nu s-ar afla cu domiciliul acolo, ci ar fi „vagi” (calatori).

Biserica Evangelica

Catedrala evanghelică din Sibiu (în germană Evangelische Stadtpfarrkirche) este una dintre cele mai frumoase și impresionante clădiri gotice din Transilvania.

Forma actuală este cea de după renovarea din 1520, pe structura vechii bazilici romanice din secolul al XII-lea.

În fața bisericii se găsește statuia episcopului Georg Daniel Teutsch (1817-1893), ridicată în 1899. Interiorul bisericii este în stil gotic, cu bolți arcuite și pietre funerare pe pereții din nord. Biserica se află situată în Piața Huet f.n.

Biserica parohială evanghelică "Sf. Maria" din Sibiu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004

Biserica Franciscana

Biserica gotica sprijinita de contraforturi, cladirea intitiala a apartinut sec. XV.
In interior este o biserica in stil baroc de tip sala, boltita semicircular cu o tribuna deasupra laturii nordice.

Deasupra arcului de triumf este reprezentata scena Sf. Francisc chemand pasarile, o pictura eclectica de la inceputul sec. XX. De o parte si alta a altarului principal se gasesc alte doua altare in acelasi stil baroc.

Biserica Romano Catolica

Biserica parohiala romano-catolica Sfanta Treime a fost construita de iezuti intre anii 1726-1733 in spiritul barocului timpuriu vienez pe locul cladirii farmaciei, sfintita in 13 septembrie 1733 de catre episcopul Transilvaniei Georg von Sorger, dupa cucerirea Transilvaniei de catre austrieci.

Cladirea a fost restaurata in anii 1971-1975, iar pictura in anii 1977-1978. In partea de vest, biserica are un turn decrosat fata de nava, terminat in 1738.

Exteriorul monumentului este destul de sobru, celor sapte ferestre (ritm 1-3-2-1) de dimensiuni aleatorii de la primul nivel, spre Piata Mica exista doar sase axe, fiindu-le suprapuse altele, mai mici, dreptunghiulare, avand ancadramente de piatra cu ecuson central.

Capela Sfintei Cruci

Capela "Sfanta Cruce" din Sibiu este un lacas de cult romano-catolic din municipiul Sibiu, localizat in Piata 1 Decembrie 1918 (fosta Piata Garii) nr. 2, in apropiere de Gara Sibiu.

Ea a fost construita in anul 1755 pe locul unei manastiri dominicane, cu scopul de a adaposti un crucifix masiv de piatra sculptat in 1417 de mesterul austriac Peter Lantregen. Mai este cunoscuta si sub denumirea de “Clopotelul de Argint”.

Capela romano-catolica "Sf. Cruce” din Sibiu a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Sibiu din anul 2004.

Pe locul actualei capele s-a aflat o manastire a calugarilor dominicani (ordin calugaresc romano-catolic fondat de Sfantul Dominic de Guzman la inceputul secolului al XIII-lea si aprobat de papa Honoriu al III-lea in 1216), construita in prima jumatate a secolului al XIII-lea in afara zidurilor cetatii.  

Ea se afla in piata formata la capatul strazii Gusteritei (azi 9 Mai), in apropierea fostei porti omonime. In aprilie 1241, in contextul marii invazii mongole, dupa cucerirea Kievului la 6 decembrie 1240, hoarda condusa de generalul Subotai "bahadur" a asediat Sibiul si a incendiat manastirea. Ea a fost refacuta la scurta vreme dupa acest tragic eveniment.

Casa Artelor

Casa Artelor functioneazs in fosta hals a breslei mscelarior, mentionata pentru prima data in documente in anul 1370.

Pe fatada de sud se observa stema orasului care a fost realizata in anul 1789. Cladirea a fost restaurata intre anii 1962 si 1967, de atunci fiind data in circuitul cultural.

Cetatea Sibiului

A 3-a centura de fortificatii a fost construita in sec. 14 si consolidata in sec. 17.

Latura de rasarit este foarte bine conservata si se intinde de-a lungul strazii Cetatii paralel cu Bd. Coposu.

Aici pot fi vazute 3 dintre cele mai bine conservate turnuri de aparare: Turnul Archebuzierilor a fost construit in sec. Xv pe o fundatie octogonala.
Ulterior a devenit Turnul Panzarilor dupa breasla care il avea in ingrijire

Muzeul Civilizației Populare Tradiționale

Muzeul Tehnicii Populare este unul dintre cele mai mari muzee in aer liber din Romania. Situat imediat la sud de Sibiu, muzeul contine creatii ale civilizatiei populare traditionale, pre-industriale romanesti.
Casele, atelierele si complexele de cladiri sunt presarate in jurul unui lac, printre copacii Dumbravii Sibiului.

Muzeul se intinde pe 96 de hectare, este strabatut de 10 kilometri de alei de-a lungul carora se gasesc peste 300 de cladiri. Inventarul pieselor cuprinse in muzeu se ridica la 16.000 (multe expuse in interiorul cladirilor). Muzeul este inscris pe lista monumentelor istorice din judetul Sibiu

Muzeul Tehnicii Populare a fost infiintat in anul 1963, de catre o echipa condusa de Cornel Irimie. Ideea unui muzeu etnografic este insa mai veche, acest muzeu fiind o resuscitare a Muzeului Etnografic-Istoric al Romanilor din Transilvania (fondat in 1905 si inchis in 1950).

Primul monument adus in 1963 in Dumbrava Sibiului a fost o moara hidraulica cu aductiune inferioara. Aceasta moara se regaseste in sigla muzeului. Colectia a fost dezvoltata in anii urmatori.

Muzeul de Etnografie Universală ``Franz Binder``

Muzeul de Etnografie Universala „Franz Binder”este un departament al Complexului National Muzeal „ASTRA” din Sibiu, care a fost inaugurat in 1993, ca raspuns la principiul alteritatii culturale, de cunoastere a propriei identitati prin compararea cu valorile altor culturi.

Activitatea muzeului se axeaza, preponderent, pe prezentarea aspectelor de cultura, civilizatie si arta ale popoarelor extraeuropeene, fiind singurul muzeu din Romania cu acest profil. Muzeul este situat intr-o cladire monument istoric, construita in stil neogotic, intre anii 1865-1867. Sub denumirea initiala de Casa Asociatiei Micilor Meseriasi localul a servit drept centru al breslelor.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial primeste patronimul Casa Hermes, si indeplineste functiuni diverse (spatiu comercial sau administrativ) pana in 1989, cand este restaurat si devine sediul expozitiilor Muzeului „Franz Binder”. Cateva placi heraldice descoperite la restaurarea cladirii atesta locuirea aici a lui Valentin Frank von Franckenstein (1643-1697), comite al sasilor din Transilvania si judecator regal din 1686 pana la sfarsitul vietii, primul traducator din opera lui Ovidiu in limbile romana si maghiara.

Muzeul de Istorie Naturala

Muzeul de Istorie Naturala din Sibiu este o institutie cu profil muzeal infiintata in anul 1849 la Sibiu. Actuala cladire a muzeului a fost construita in anii 1894-1895 in fostul parc al Teatrului, pe strada Cetatii nr. 1.

Muzeul de Istorie Naturala este o sectie a Muzeului National Brukenthal si are, la randul lui, doua subsectii:

-Muzeul de Istorie a Farmaciei - aflat in Piata Mica nr. 26

-Muzeul de Vanatoare August von Spiess - situat pe str. Scoala de Inot nr. 4

Cativa intelectuali sasi pasionati de cunoasterea naturii au infiintat in 1849 la Sibiu Societatea Ardeleana de Stiinte Naturale (Siebenburgische Verein fur Naturwissenschaften zu Hermannstadt). Scopul societatii era sa raspandeasca in randul comunitatii descoperirile lor si sa educe tanara generatie in spiritul cunoasterii si conservarii naturii.

Preocuparea societatii a fost canalizata spre formarea unor colectii reprezentative din domeniul stiintelor naturii.

Muzeul de Locomotive cu aburi

Există o nostalgie pentru aceşti monştri de metal care, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, se dovedeau, împreună cu vagoanele pe care le tractau, cele mai rapide şi mai confortabile mijloace de transport.

Muzeul Locomotivelor cu abur, din 1994 ofera celor interesati 40 de locomotive cu abur construite între 1885-1959 în Germania, USA, Ungaria, Polonia, Germania şi Romania.

Doua dintre aceste locomotive sunt funcţionale şi folosite în diverse ocazii.

Muzeul de Vanatoare August von Spiess

Muzeul de Vânătoare "August von Spiess", a fost deschis pentru public în 1966 şi reorganizat în 1981 într-o cochetă vilă în stil românesc care a aparţinut colonelului-vânător Spiess, o autoritate în domeniu care a deţinut pentru mulţi ani funcţia de Maistru de Vânătoare a Casei Regale.

Colonelul a fost un vânător renumit, menţionat în analele internaţionale de cinegetică şi participant la un lung safari în Africa, de unde a adus piese deosebit de valoroase care acum fac parte din colecţia Muzeului de Vânătoare.

Muzeul Etnografic Franz Binder

Muzeul de Etnografie Universală "Franz Binder", departament al Complexului Naţional Muzeal "ASTRA" din Sibiu, a fost inaugurat în 1993, ca răspuns la principiul alterităţii culturale, de cunoaştere a propriei identităţi prin compararea cu valorile altor culturi.

Activitatea muzeului se axează, preponderent, pe prezentarea aspectelor de cultură, civilizaţie şi artă ale popoarelor extraeuropene, fiind singurul muzeu din România cu acest profil.

Muzeul este situat într-o clădire monument istoric, construită în stil neogotic, între anii 1865-1867. Sub denumirea iniţială de Casa Asociaţiei Micilor Meseriaşi localul a servit drept centru al breslelor.

Muzeul National Brukenthal

Muzeul National Brukenthal este un muzeu din Sibiu, avand sediul principal in Palatul Brukenthal din Sibiu, construit de baronul Samuel von Brukenthal intre anii 1778 si 1788, pe o latura a Pietei Mari.

Muzeul Brukenthal a fost infiintat in anul 1817, fiind constituit din colectiile baronului Samuel von Brukenthal.

Padurea Dumbrava

Parcul Natural Dumbrava Sibiului este o arie protejata de interes national ce corespunde categoriei a V-a IUCN (parc natural), situat in judetul Sibiu, pe teritoriul administrativ al municipiului Sibiu.

Rezervatia naturala cu o suprafata de 933 ha, se afla la limita sud-vestica a Sibiului, in Padurea Dumbrava, cu o altitudine maxima de 606 m. in Varful Obreja situat in partea nordica a padurii, fiind traversata de Raul Trinkbach, care, in parcursul sau prin aria protejata formeaza trei lacuri de natura antropica.

Vegetatia ierboasa este diversificata si cuprinde specii de pufulita (Epilobium hursutum), salata iepurelui (Mycelis muralis), opaita (Melandrium rubrum), brandusa de toamna (Colchicum autumnale), precum si mai multe specii de orhidee (specii din familia Orchidaceae).

Padurea Dumbrava este alcatuita din vegetatie forestiera de arbori cu specii de stejar (Quercus robur) cu varste de peste 100 de ani, specie dominanta, in asociere cu gorun (Quercus petraea), ulm (Ulmus), pin(Pinus), tei (Tilia), carpen (Carpinus betulus) sau jugastru (Acer campestre) si arbusti de lemn cainesc (Ligustrum vulgare), paducel (Crataegus monogyna), crusin (Rhamnus frangula), maces (Rosa canina),porumbar (Pinus spinosa).

Palatul Brukenthal

Palatul Brukenthal din Sibiu este un palat construit intre anii 1778–1788 in orasul Sibiu de baronul Samuel von Brukenthal, guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei (1777-1787).
El a fost inaltat in etape, cu scopul de a fi resedinta oficiala a baronului von Brukenthal si sediu al colectiilor sale. Palatul se afla situat in partea de vest a Pietei Mari, avand adresa Piata Mare nr. 4.

Palatul Brukenthal din Sibiu, azi Muzeul Brukenthal, a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judetul Sibiu din anul 2004.

Constructia a inceput dupa ce Samuel von Brukenthal a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, functie pe care a ocupat-o intre anii 1777 si 1787.
Ca model au servit palatele din Viena, construite stilul BaroculuiTarziu. Cladirea a fost ridicata pe latura vestica a Pietei Mari, pe locul a doua case, din care una avea loggii. Baronul mai avea si o resedinta de vara, Palatul Brukenthal din Avrig, a carui constructie incepuse in 1760.

Actuala fatada principala, intr-un stil Baroc auster, a fost realizata mai tarziu, motiv pentru care palatul este iesit mai in fata in comparatie cu frontul celorlalte cladiri din Piata Mare din Sibiu. Pe mijlocul fatadei, se afla un ancadrament de piatra al portalului, sustinut de coloane deasupra carora se ridica antablamentul.

Ancadramentul este decorat cu blazonul aurit al lui Samuel von Brukenthal si cu alte elemente decorative specifice stilului baroc: urne, rozete si festoane.

Parcul Sub Arini

În suprafaţă de 22 de hectare, Parcul Sub Arini-unul dintre cele mai mari şi mai vechi parcuri din România-a fost înfiinţat printr-o hotărâre a municipalităţii din noiembrie 1856.
Inginerul Wolfgang Seifried a fost însărcinat cu elaborarea şi conducerea lucrărilor.

În anul imediat următor a început trasarea celor două alei principale, de-a lungul fostului canal al Şcolii de Înot şi al pârâului Seviş. În acelaşi timp s-a procedat şi la plantarea perimetrului cu diverse specii de arbori:pin, tei şi bineînţeles, arin.

În 1859 s-a construit digul, un an mai târziu podul peste pârâul Trinkbach, iar în imediata apropiere, între anii 1863-1865, restaurantul Sub Arini (Bolta Rece).

Piata mica

Construită în secolele XIV-XVI, Piaţa Mică din Sibiu, cunoscută şi sub numele de “Ringul cel mic”, aflată în interiorul celei de a doua incinte de fortificaţii a cetăţii, reprezintă vechiul centru comercial al urbei.
Piaţa este împărţită în două părţi distincte delimitate de strada Ocnei.

Latura nordică a incintei are o formă circulară, cu clădiri de formă concavă, din care lipseşte portalul boltit specific celor din Piaţa Mare.

Turnul gros

Turnul Gros din Sibiu (in germana Dicken Turm) este un turn construit in secolul al XVI-lea in orasul Sibiu si care facea parte din fortificatiile inglobate ulterior centurilor de aparare a orasului. El este situat pe strada Cetatii si pe bulevardul Corneliu Coposu (fostul bulevard 23 August din perioada comunista).

In cladirea turnului a fost instalat in anul 1788 primul teatru al orasului, infiintat de tipograful Martin Hochmeister.

Aici au fost organizate spectacole teatrale pana in anul 1949, cand sala a fost afectata de un incendiu.
Dupa efectuarea lucrarilor de reparatii, pe platforma turnului a fost amenajat clubul uzinelor Independenta. Incepand din 2004, aici se afla Sala Thalia a Filarmonicii de Stat din Sibiu.

Incinta a III-a a ansamblului fortificatiilor orasului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de aparare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poarta si curtine edificate in perioada 1357-1366, a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Sibiu din anul 2004. Printre elementele componente ale acestei incinte este inclus si Bastionul Gros, azi teatru, situat intre str. Cetatii nr. 5 si bd. Spitalelor.

De asemenea, Sala Thalia (teatru orasenesc intre 1788-1945), construita pe Turnul Gros si situata pe str. Cetatii nr. 5, este inclusa pe aceeasi lista. Ea este datata din 1540, anul probabil de construire a Turnului Gros.

Turnul Sfatului

Turnul Sfatului din Sibiu (in germana Hermannstadter Ratsturm) este un turn aflat in municipiul Sibiu, pe sub care este un gang de trecere intre Piata Mare si Piata Mica.

El a fost construit in secolul al XIII-lea, la parterul sau aflandu-se poarta de intrare in cea de-a doua centura de fortificatii a orasului. In decursul timpului, a suferit mai multe refaceri, care i-au alterat forma initiala. Turnul Sfatului se afla in Piata Mica nr. 1.

Incinta a II-a a ansamblului fortificatiilor orasului medieval Sibiu, din care fac parte Turnul Sfatului, Turnul Scarii Aurarilor si fragmente de curtine edificate in perioada 1224-1241, a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din judetul Sibiu din anul 2004.

In decursul timpului, turnului i s-au dat diferite utilizari. Astfel a fost utilizat ca turn de poarta, depozit de grane, ca foisor de foc (punct de observatie a incendiilor), ca inchisoare si chiar, pentru o vreme, ca muzeu de stiinte naturale (pe la mijlocul sec. al XIX-lea). In acest moment, turnul este folosit pentru diferite expozitii si ca punct de belvedere, de la nivelul superior al turnului vizitatorii putand sa vada intregul oras Sibiu si culmile muntilor Fagaras.

Turnul Sfatului este o cladire cu sapte etaje retrase succesiv, avand fatadele marcate prin deschideri inguste de forma unor metereze.