BRASOV » Brasov » Vila TWINS APARTMENTS » Obiective Turistice

Obiective turistice in apropiere la Vila TWINS APARTMENTS din Brasov.

Bastionul Graft

Bastionul Graft din Brasov sau Bastionul Poarta, cum s-a mai numit din pricina formei sale, a fost construit intre anii 1515 - 1521, aparat si intretinut pe costurile breslei selarilor, fiind menit sa faca legatura intre ostenii din cetate si Turnul Alb.
Pozitia sa, aflata aproape la mijlocul laturii de nord-vest a cetatii, a facut ca bastionul sa sporeasca posibilitatile de aparare a acelei zone.

In secolul al XVI-lea zidul de nord-vest al cetatii este dublat de inca un zid exterior. Tot atunci au fost captate apele care veneau din Schei intr-un canal, care curgea la poalele zidului nou construit. Bastionul Graft a fost proiectat asadar ca o punte peste canal.

El avea la baza o grosime de circa 4 metri si era structurat pe doua etaje si un pod, dotate cu goluri de tragere si guri de pacura pastrate pana astazi. Accesul spre Turnul Alb era asigurat printr-un pod care urca panta pana in dreptul intrarii in Turnul Alb de unde aparatorii coborau o scara pentru a permite intrarea in turn.

Din cauza unei inundatii mari, in urma unei ploi torentiale la 24 august 1809, zidul exterior de incinta a fost mult slabit prin spalarea fundatiilor.

De aceea, arhitectii orasului au gasit o solutie prin construirea a trei arcade de sprijin, peste parau, in 1822. In secolul XX, cand zidul a fost strapuns pentru a asigura a doua iesire a cinematografului Corso (astazi Royal) si cu ocazia constructiei unei case de locuit pentru fabricantul Friederich Czell, doua dintre arcade au disparut, o data cu portiunea de zid care le sprijinea. Inscriptia de pe peretele nordic al Bastionului Graft, initial in opt randuri si - astazi - in mare parte ilizibila, nu a mai putut fi restaurata, deoarece nu s-a identificat nici o copie a ei.

Renovat în 2004 - 2005, inauntrul bastionului s-a amenajat o sectie a Muzeului Judetean de Istorie Brasov cu tematica „Mestesugarii din Brasov - aparatori ai cetatii” si un magazin de produse mestesugaresti, desfiintat mai apoi. Expozitia, aflata la etajul al doilea al bastionului, cuprinde arme, armuri si munitii utilizate la apararea cetatii, panouri informative cu facsimile din documente si fotografii/litografii ale fortificatiilor medievale ale Brasovului.

De asemenea, a fost refacut si traseul catre Turnul Alb, printr-o serie de trepte ce urca pieptis panta dealului Warthe.

Biserica Bartolomeu

Biserica Sfântul Bartolomeu din cartierul Bartolomeu, Brașov, este o biserică construită în secolul al XIII-lea (cca. 1260), cu modificări substanțiale în secolul al XV-lea.

Întreaga construcție este tributară bisericii Mănăstirii Cisterciene de la Cârța. Partea originală, rămasă neatinsă, cuprinde corul și încăperile adiacente acestuia, inclusiv cele două capele pătrate cu care se închid, spre răsărit, brațele transeptului.

Planul bisericii este asemănător cu cel de la Cârța, numai că acesta dispune de trei travei pătrate. În fațada vestică avem două turnuri din care doar unul este în întregime executat.

Turnul de astăzi este construit în 1842, în locul turnului vechi, prăbușit la cutremurul din 1822.

Poarta Schei

Construita in 1827 in Brasov, pentru a corespunde nevoilor scheienilor.
Construita din piatra si caramida in stil classic, Poarta Schei are forma unui arc de triumf cu trei intrari: doua mici, pentru pietoni, si unul mare, central, pentru vehicule.
A fost renovata de curand.

Strada Sforii

Strada Sforii este localizata in municipiul Brasov, Romania, intre strazile Cerbului si Poarta Schei.

Existenta ei este atestata in documentele din secolul XVII ca un simplu coridor, pentru a ajuta munca pompierilor.

Latimea Strazii Sforii variaza intre 1,11 si 1,35 m, ceea ce ii confera titlul de cea mai ingusta strada a orasului Brasov si chiar cea mai ingusta strada din Europa.

Strada Sforii, cu o lungime de 83 metri, reflecta tendintele de urbanizare a Brasovului medieval.

Turnul Alb

Construit intre anii 1460 si 1494, Turnul Alb impresioneaza si astazi prin masivitatea si zveltetea liniilor sale arhitectonice.

Rezumand arhitectura sa in date putem spune: plan semicircular deschis; peste 30 m diferenta de nivel fata de zidurile orasului; inaltime: 20 m spre oras si 18 m inspre deal; zidurile au la baza 4 m, iar diametrul turnului masoara 19 m.

De-a lungul zidurilor sale, turnul prezinta metereze, guri pentru smoala si balcoane sustinute de console cioplite in piatra.

Aflandu-se la 59 m departare de zidul cetatii, turnul comunica cu aceasta printr-un pod mobil ce facea legatura intre turn si Bastionul Graft.

Avea vedere spre Blumana si, cu cele 5 etaje ale sale, era cel mai ridicat punct de fortificatie din Brasov. In interiorul turnului s-a pastrat cosul de fum de deasupra unei vetre, care putea servi si pentru incalzirea paznicilor si a aparatorilor - breslasi cositorari si aramari.

In 1678, breasla cositorilor a rascumparat obligatia de aparare a turnului, numarul mesterilor fiind scazut. Cu ocazia marelui incendiu din 21 aprilie 1689, focul dus de un vant puternic a cuprins si Turnul Alb, care a ars, fiind renovat de abia in 1723.
Alte actiuni de restaurare au fost efectuate in 1902, 1974, 2002 si 2005 - 2006. Astazi detine un punct muzeal.

Turnul Negru

Turnul Negru este unul dintre cele patru turnuri de observatie ale Cetatii Brasovului construit ca o fortificatie independenta amplasata in afara zidurilor cetatii, inalta de peste 11 metri.

Situat la mica distanta de Bastionul Fierarilor, pe o stanca a dealului Warthe, Turnul Negru din Brasov domina Scheii cu dimensiunile sale, el trebuind sa impiedice apropierea dusmanilor de zidurile orasului, care aici erau la mai putin de 5 m de stanca (abia in 1819 - 1820 trecerea a fost largita).

Ocupand o suprafata de 50 mp, turnul are 11 m in inaltime, iar zidurile sale masoara la baza 2 m grosime.
Prezinta sase goluri de tragere pe fiecare fata a sa, dispuse pe trei randuri de atac. In interior are trei galerii etajate si, mai demult, turnul poseda un sistem de legatura cu Cetatea printr-un pod mobil ce se lasa pana la Bastionul Fierarilor.

Turnul dateaza din secolul XV, fiind construit concomitent cu Turnul Alb. Totusi, prima mentiune documentara a turnului dateaza din 1541. Acoperisul initial nu se mai pastreaza, fiind distrus de traznet, la 23 iulie 1559, si de incendiul din 1689 - care au inegrit zidurile turnului si i-a dat denumirea de azi.

A mai fost distrus de traznet in 1696, dar a fost refacut, asa cum ne arata o stampa din 1735. In timpul epidemiei de ciuma din 1756, se pare ca Turnul Negru a fost folosit ultima data ca adapost si punct de paza pentru paznicii cordonului sanitar din jurul orasului. In caz de primejdie, un lant gros de fier intre stanca si bastion oprea comunicatia cu Dupazidurile de Jos. Acoperisul, existent inca la 1796, datorita vitregiilor timpului, a facut la 1827 obiectul unei cereri de restaurare, dar, intrucat nu aducea venituri orasului, cererea nu a fost aprobata.

Abia in 1900 s-a pus problema restaurarii monumentului, efectuandu-se o consolidare a zidurilor la partea lor superioara in anul 1901. In noaptea de 3 spre 4 iulie 1991, zidul sudic al turnului s-a prabusit dupa o ploaie torentiala. Restaurarea a avut loc insa de abia in 1996. Astazi detine un punct muzeal.

Aqua Park

Paradisul Acvatic s-a deschis în iulie 2007 şi întruneşte toate condiţiile pentru a reprezenta un adevărat complex de sănătate şi agrement fiind întins pe o suprafaţă de 12.000 mp parte acoperită şi 12.000 mp destinaţi sezonului estival.

Cu o capacitate de 2000 de persoane, complexul dispune de :  6 piscine interioare şi 2 piscine în aer liber,  tobogane cu apă,  saune, jacuzzi, grotă de relaxare,  sală de fitness,  teren de fotbal acoperit,  teren de volei pe nisip,  restaurant şi terase,

Vă oferim posibilitatea de a vă bucura de razele soarelui în zona de sezlonguri amenajată în jurul bazinelor pentru aproximativ 1500 de persoane.

Complexul utilizează cea mai avansată tehnologie de tratare a apei din piscine cuprinzând un sistem performant de filtrare şi tratare ce presupune folosirea echipamentelor de ultimă generaţie, dotate cu microprocesoare care transmit pompelor dozatoare valoarea optimă de substanţă necesară dozării. În acest mod, valorile optime nu sunt depăşite niciodată, obţinându-se o apă perfect curată.  În plus, se mai utilizează şi o tehnologie de filtrare cu ultraviolete pentru menţinerea calităţii apei în parametri normali.

Dispunând de o parcare generoasă (aprox. 600 de locuri), vă puteţi lăsa maşina în siguranţă pe perioada şederii în complex.

Bastionul Fierarilor

Aflat in coltul de nord-vest al cetatii Brasov, Bastionul Fierarilor exista deja la 1521. Prima atestare documentara este datata insa opt ani mai tarziu, in 1529.
Avand forma pentagonala, bastionul este construit pe trei nivele, cu guri pentru pacura si goluri de tragere in care se puteau instala si tunuri de calibru mic (bombarde).

La inceput, probabil ca pe locul Bastionului Fierarilor se afla un turn, mentionat inca din 1521, distrus de inundatia din anul 1526, apoi refacut in anul 1527, cand sunt amintite pentru prima oara ruinele turnului fierarilor.

Bastionul va fi extins in doua randuri, dupa 1526 si in 1668. Un „turn al fierarilor” este mentionat in lista armamentului din anul 1562, ca aflandu-se in cartierul „Catherina”, intre turnurile olarilor si franzelarilor - neidentificate astazi. La 30 iulie 1667 o alta inundatie, cauzata de o ploaie torential, a distrus fortificatiile din acest loc, iar in 1668 Bastionul Fierarilor a primit forma sa definitiva.

Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a transformat si aceasta fortificatie intr-o ruina, fiind refacut de abia dupa 20 de ani. In interior, bastionul avea galerii din lemn sprijinite pe console.

Dupa 1734, va fi folosit doar in scopuri non militare, precum depozit de grane si locuinta. In 1820, in locul turnului fierarilor, s-a ridicat o poarta mai mica - finisata de catre mesterul constructor Joseph Jani - avand stema Brasovului pe frontispiciu. Ingreunand foarte mult circulatia, si aceasta poarta a fost demolata, in 1874.

Bastionul a suferit importante reparatii la 1709, adaugandu-i-se arcade de caramida. In 1923 in bastion au fost aduse Arhivele Brasovului aflate in Casa Sfatului, si raman aici definitiv. In 1938, dupa ce o vreme a slujit muntelui de pietate, cladirea a fost renovata, ajungand la forma pe care o cunoastem azi.

Bastionul Franghierilor

Bastionul Funarilor (sau Franghierilor) din Brasov este primul bastion mentionat in documente, la 1416. De forma hexagonala, bastionul avea initial 10-12 m in inaltime si era dotat cu guri de tragere pentru piese mobile.

Arcurile plate din caramida, ale caror urme se mai vad si astazi, au fost construite ceva mai tarziu. Bastionul a avut de suferit din pricina incendiilor de la 1461 și 1689, cel din urma provocand grave distrugeri asupra arhitecturii initiale. Refacut, bastionul Funarilor a slujit drept depozit pentru materiale.

Casa, care se vede si astazi, a fost construita in 1794, de catre breasla ce avea in stapanire fortificatia. In 1894, bastionul a fost vandut cu 2.000 de fiorini, suma importanta la acea vreme. A fost renovat in 2006.

Bastionul Postavarilor

Bastionul Postăvarilor, situat în colțul de nord-est al cetății Brașov, a fost construit și apărat de breasla aurarilor, între 1450 și 1455.
Aceștia l-au înzestrat cu bombarde de la Praga, cu trei tunuri mici și cu 16 archebuze. În 1521 și 1522 sunt realizate lucrări la bastion. În 1640, punctul de apărare a fost preluat de către postăvari.

Construit pe patru niveluri de galerii de lemn, de formă eliptică cu diametrul de 16 m, bastionul măsura 20 m în înălțime.
Zidurile sale aveau la bază 2 m grosime și prezentau la primul nivel găuri pentru instalarea tunurilor de calibru mic.

Bastionul Postăvarilor s-a păstrat relativ bine până astăzi, fiind consolidat în anii 1961 - 1962 și renovat în 2005.
Se intenționează crearea unui punct muzeal în incinta sa, precum și acoperirea lui cu o cupolă de sticlă.

Bastionul Tesatorilor

Situat în colțul de sud-vest al cetății Brașov, Bastionul Țesătorilor, ocupă o suprafață de 1.616 mp.
Zidurile sale au o grosime cuprinsă între 4 m la bază și 1 m la cel de-al patrulea nivel al construcției.

Construit de către breasla țesătorilor, pe patru nivele, cu goluri de tragere, guri de păcură și cu două turnuri de strajă, bastionul are o arhitectură unică în sud-estul Europei.

Fiind cruțat de marele incendiu de la 1689, se păstrează în forma sa originală. Cele dintâi lucrări de construcție au avut loc între 1421 și 1436, fiind ridicate primele două nivele.

În anul 1522 a fost atestat documentar. Între 1570 și 1573 a fost ridicat cel de-al treilea etaj, iar între 1750 și 1910 au fost executate importante lucrări de restaurare, după ce bastionul se prăbușise parțial în 1701.

În 1908, după ce a slujit mult timp numai ca depozit, bastionul a căpătat clădirea adiacentă (sediul breslei), și, din ce în ce mai mult, este folosit pentru petreceri și mai ales concerte de operă, datorită extraordinarelor calități acustice de care dă dovadă. În 1950, în interiorul bastionului s-a amenajat Muzeul Țării Bârsei, în care este expusă macheta vechii cetăți a Brașovului și a Șcheiului așa cum arăta la sfârșitul secolului al XVII-lea, precum și arme și produse ale breslei țesătorilor.

Biblioteca George Baritiu

rima biblioteca publica brasoveana care a functionat pe baza unui regulament a fost creata in anul 1835, in cadrul Casinei Române.
Fondul de carte a trecut apoi partial in patrimoniul Bibliotecii ASTRA.

Aceasta Asociatie culturala transilvana, infiintata în 1861, a avut initiativa deschiderii în anul 1930 a bibliotecii publice „Dr. Alexandru Bogdan“, cu sediul intr-o veche si frumoasa cladire construita în anul 1888 – Casa Baiulescu.

Sediul central al Bibliotecii Judetene, situat pe B-dul Eroilor nr. 35, se afla din 1969 in cladirea construita in perioada 1926-1928 intr-un cadru natural de mare frumusete, langa centrul istoric al Brasovului si in apropierea drumului spre Poiana-Brasov.

Din 1992 Biblioteca Judeteana Brasov poarta numele lui George Baritiu.

Biserica Franciscana

Mănăstirea franciscană din Brașov a fost fondată în jurul anului 1507, în preajma porții numită Bolonnya. Biserica franciscanilor s-a aflat de la început sub patronajul sfântului Ioan Botezătorul. Alungarea călugărilor franciscani din Brașov a survenit în anul 1530, ca o consecință a Bătăliei de la Feldioara (1529), franciscanii fiind suspectați de simpatii prohabsburgice. Biserica a fost secularizată de orașul Brașov, care a adoptat reforma luterană.

Destinația dată bisericii în această perioadă este controversată (grânar sau biserică evanghelică). Se pare că marele incendiu din 1689 a produs importante stricăciuni și acestui lăcaș.

În anul 1724 franciscanii s-au reîntors la Brașov.
Prin intervenția generalilor imperiali Königsegg și Tiege au dobândit în același an fosta mănăstire a clariselor, care de asemenea a ars în marele incendiu din 1689. Imobilul este locația actuală a mănăstirii franciscane.

Biserica Greceasca

Biserica Sfanta Treime este una dintre bisericile ortodoxe ale orasului. Locasul de cult a fost construit in anul 1813 si picatat in anul 1946, de catre Iosif Vasu.

Biserica Neagra

Biserica Neagra unul dintre simbolurile orasului Brasov, este biserica parohiala a Bisericii Evanghelice C.A. din Romania.

Situata in centrul municipiului Brasov, edificiul a fost construit in jurul anului 1380 (probabil incepand cu 1377) in stil gotic. Biserica, initial catolica, a fost cunoscuta mai intai sub numele de Biserica Sfanta Maria (Marienkirche). Cladirea a fost partial distrusa dupa marele incendiu din 1689, cand a primit numele actual.

Denumirea populara de dupa incendiu,„Biserica Neagra“, a fost acceptata oficial in secolul al XIX-lea.

Biserica Neagra este unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectura gotica din Romania, datand din secolele XIV-XV, si, de asemenea, cea mai mare constuctie sacrala a tarii, cea mai mare biserica-hala la rasarit de Viena si unul dintre cele mai mari lacase de cult medievale de la Domul Sfantul Stefan din Viena pina la Hagia Sophia din Constantinopol.

Biserica Romano-Catolica

Unicul monument baroc din oras a fost construit in anul 1782, cu sprijinul imparatesei Maria Tereza, dupa planurile arhitectului Lamanch Jazsef Karoly, pe amplasamentul fostei manastiri dominicane.

Altarul principal sculptat in lemn este poleit cu aur, dar si cele sase altare laterale sunt bogat impodobite cu sculpturi si picturi.

In sanctuarul bisericii, se pastraza statuile sfintilor Petru si Pavel, Sf. Ana si Sfantul Anton de Padova. Orga dateaza din perioada interbelica, si a fost realizata la Timisoara.

Vitraliile sunt din Budapesta facute in perioada 1891-1894. Calea crucii este redata in 14 tablouri, si biserica se mandreste si cu numeroase covoare.

Crucea monumentala de la intrare a fost ridicata in anul 1782. In 1840, biserica infiinteaza si un gimnaziu romano-catolic.

Biserica Sf. Martin

În anul 1395 regele Sigismund a comandat o slujbă aici, pe una dintre uși este înscris anul 1522, iar pe clopotul bisericii "Magister Andreas de brash, anno 1521".

După unii istorici primii proprietari ai mănăstirii au fost călugării franciscani, care au fost alungați pe măsura pătrunderii lutheranismului.

În presupusa clădire a mănăstirii, în casa parohială de acum se pare că a fost prima locație a primăriei orașului, locul unde în 1395 s-a semnat tratatul de alianță între Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg.

Înfățișarea actuală a bisericii datează din 1792 când suprafața a fost dublată. Din acea vreme datează și decorațiunile interioare.

Biserica Sfantu Nicolae

Datând ca așezământ din 1292, Biserica „Sf. Nicolae” domină, prin dimensiunile sale impresionante, Șcheii Brașovului. Biserica a fost ridicată în piatră începând din anul 1495 de către localnici cu ajutorul domnitorului Țării Românești, Neagoe Basarab.

Casa Memoriala Gheorghe Dima

Infiintata in fosta locuinta a compozitorului, in anul 1960, muzeul memorial cuprinde documente originale, afise de concert, partituri, mobilier, pianul si obiecte personale ale compozitorului Gheorghe Dima (1847 - 1925).

Casa memoriala Stefan Baciu

Ovidiu-Corneliu Margineanu, cumnatul poetului, este fondatorul muzeului. Construit in anii 1930-1931, dupa planurile arhitectului Coloman Halasz in stil modernist interbelic, cu acoperis in patru ape, cu invelitoare de tigla si lucarne dreptunghiulare, avand, la etaj, bovindouri pe colturile de sud-vest, respectiv, sud-est.

Muzeul ocupa un apartament la parter, compus din trei sali cu expozitia de baza si depozitul de documente. La demisol sunt organizate birourile, o sala de studiu si un depozit de carti, mobilier si obiecte. Casa ``Stefan Baciu`` este primul muzeu dedicat unui roman din diaspora, Stefan Baciu (Brasov,1918-1993, Honolulu), poet, eseist, memorialist, ziarist, critic de arta, traducator, diplomat, profesor universitar.

Colectia muzeului este destul de generoasa cuprinzand aproximativ 10.000 unitati: lucrari de arta decorativa si plastica (mobilier stil Biedermeier, portelanuri, fildes, picturi), fotografii, o biblioteca cu 3.700 de volume (in limbile romana, latina, germana, franceza, engleza, spaniola, portugheza, multe din ele, in prima editie) si peste 1.800 de manuscrise si documente, care au apartinut nu numai poetului, ci intregii familii Baciu.

Casa Muresenilor

Muzeul Casa Muresenilor a fost infiintat la Brasov in anul 1968. Din anul 1998 este o institutie autonoma, centru al memorialisticii brasovene si nationale. Muzeul este dedicat familiei Muresenilor, reprezentata de personaliati precum Iacob Muresianu (redactor si proprietar al Gazetei Transilvaniei intre anii 1850-1877), Andrei Muresanu.

Colectia Muzeala de Argintarie

Imobilul conserva si valorifica expozitional obiecte de uz liturgic sau tematica religioasa cu valoare istorica si patrimoniala, folosite in trecut de comunitatea Bisericii Negre.

Cladirea reprezinta un edificiu gotic tarziu, reconstruit si modificat in secolul al XVIII-lea.

Corul hala construit incepand cu 1383, confluente cu corul bisericii St. Sebald din Nuremberg. Nava construita in a doua jumatate a secolului XV, pana la 1477, confluente cu bierica Sf. Elisabeta din Casovia. Modificat in urma reformei ecleziastice (1544). Distrus de marele incendiu din 1689, reconstruit si in mare parte modificat in secolul al XVIII.

Casa Sfatului

Casa Sfatului din Brasov , un important monument de arhitectura din municipiul Brasov, a fost initial doar un turn de supraveghere, ale carui baze se aflau pe cele ale actualului turn.

In 23 decembrie 1420 se incheie un acord intre Adunarea Districtului Tarii Barsei si breasla blanarilor privind construirea Casei Sfatului.

In acest document se mentioneaza ca reprezentantii breslei blanarilor brasoveni au ingaduit celor noua comune ale „Provinciei Tara Barsei” sa-si construiasca deasupra boltii de vanzare a breslei o camera pentru „acordarea dreptatii” si pentru sedintele magistratului.

Totusi, din cauza invaziei turcesti din 1421, a distrugerii in mare parte a orasului, precum si a arestarii magistratului orasului, acest proiect va fi amanat.

Cladirea s-a transformat in Primarie pe masura ce orasul s-a dezvoltat. Astfel, urmatoarea mentiune despre Casa Sfatului din Brasov apare in 1503, ea fiind mentionata sub numele de „Praetorium”.

Administratia orasului se muta din aceasta cladire in anul 1876, intr-o cladire noua situata la interesectia strazilor Republicii si Mihail Sadoveanu.

La inceputul secolului XX, Casa Sfatului urma sa fie demolata si inlocuita cu o cladire administrativa moderna. Acest lucru a fost evitat doar datorita unei puternice campanii de presa pentru mentinerea vechiului monument istoric.

Ultima modificare arhitecturala a Casei Sfatului a avut loc in anii 1909 - 1910, cand acoperisul baroc a fost inlocuit de actualul acoperis piramidal, cu tigle colorate. Din 1950, cladirea gazduieste Muzeul Judetean de Istorie.

Catedrala Ortodoxa

Initiativa înfiintarii acestei sfinte Biserici, în Cetatea Brasovului, se naste în conditiile conflictului dintre greci si români pentru Biserica Sf. Treime de pe actuala strada Baritiu, pe care grecii, prin interventiile la autoritatile din Brasov si Viena o obtin, alungând din biserica pe preotul român Gheorghe Haines, ba mai mult, interzicând  romanilor sa  participe la slujba religioasa, mai ales dupa hotarârea impusa de magistratul brasovean, emisa în 30 septembrie 1791, care certifica Biserica sf. Teime ca "biserica greceasca nationala" si ca urmare averile ei intra în administratia companiei grecesti.

Cetatea Brasov si Fortificatiile din Tara Barsei

Cetatea Brasovului este un monument istoric si de arhitectura din sec. XIV-XV, clasificat pe lista monumentelor istorice. Cetatea se afla pe varful Tampei si a constituit in evul mediu cel mai important punct de aparare pentru Brasov.

Ansamblul fortificat ocupa o suprafata de aproximativ 23.000 mp, cu ziduri inalte si groase de 1,70 pana la 1,80 m.

Prima data, cetatea este mentionata intr-un document din 16 octombrie 1434.
Pozitia dominanta a Tampei, izolarea si inclinarea pantelor au facut din cetatea Brasovului fortificatie imposibil de cucerit si totodata „cheia” stapanirii orasului.

Cadrul natural in care a fost inaltata este unul dintre cele mai prielnice locuri pentru asemenea constructii: in doua parti, cetatea este flancata de coaste abrupte, iar in a treia este marginita de o panta abrupta cu posibilitati de fortificare.

Arhitectura constructiei este simpla, facand ipoteza ca cetatea sa apartina epocii preromanice.
La 1241 abia au timp cateva familii de brasoveni sa se adaposteasca in ea din calea navalirii tatarilor. In anul 1395, inaintea declansarii razboiului cu turcii, Mircea cel Batran si-a adapostit familia in cetate.

Dupa 24 de ani, la 1421, cetatea devine loc de refugiu pentru populatia Brasovului, amenintata de sultanul Murad al II-lea. In acelasi an, cetatea este data ca zalog sultanului, turcii dominand de pe inaltime orasul. Intelegand repede pericolul, brasovenii au recuperat-o cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara.

Acesta, poposind la Brasov in noiembrie-decembrie 1447, a vizitat personal „castrum Brassoviense” si a putut constata dificultatile survenite in apararea si intretinerea acestei cetati.

De aceea, el a dat ordin de demolare pe deplin justificat si a dispus ca pietrele rezultate din demolare sa fie utilizate la fortificarea zidurilor orasului din vale. In primavara anului 1455, cetatea era deja demolata, dar a ramas intreaga capela cetatii cu hramul Sf. Leonhard, amenintata cu decaderea din cauza parasirii ei.

Cetatea Brasovului

Cetatea Brassovia (sau Cetatea Brașovia) este un monument istoric și de arhitectură din sec. XIV-XV, clasificat pe lista monumentelor istorice cu cod LMI BV-I-m-B-11259.01.

Cetatea se află pe vârful Tâmpei și a constituit în evul mediu cel mai important punct de apărare pentru Brașov.

Cetatuia

Cetățuia de pe Strajă, sau Dealul Cetății cum e numit astăzi, a fost un punct important de apărare, situat însă în afara cetății Brașovului.
La începutul secolului al XV-lea, exista aici doar un turn de veghe, care a fost completat în 1524 cu un bastion de lemn cu patru turnuri.

Distrus în 1529 de armata lui Petru Rareș, în locul lui au fost înălțate, un sfert de veac mai târziu, ziduri de piatră și au fost săpate șanturi. Un incendiu din 1618 i-a adus stricăciuni grave, astfel că, în 1625, cetatea a fost refăcută aproape în întregime. În 1627 a fost săpată în interior o fântână de 81 m. La 1630, cetățuia capătă cele patru bastioane de la colțuri.

Pierzându-și importanța în secolul XVII, a slujit drept depozit și mai apoi de cazarmă plăieșilor.
De aceea, într-o vreme, dealul s-a numit Dealul Plăieșilor.

Din secolul XVIII și până în 1954 a servit și drept închisoare, apoi depozit pentru Arhivele Statului Brașov până în 1975, pentru ca din 1981, după o amplă restaurare să devină un complex turistic cu specific medieval.

Gradina Zoologica

Braşovenii încep să meargă la Zoo în număr din ce în ce mai mare. „În week-end avem până la 3.000 de vizitatori pe zi. Iar în timpul săptămânii ajungem la 25% din această cifră.
Este un lucru îmbucurător că oamenii preferă să vină din nou la Grădina Zoologică .

Muzeul de Arta

Muzeul funcționează într-o clădire de la începutul secolului al XX-lea situată în Bulevardul Eroilor nr. 21, lângă Hotel Capitol.
Dispune de două expoziții permanente: Galeria Națională (artă românească modernă și contemporană) și expoziția de Artă Decorativă (reunind piese reprezentative pentru spațiul oriental, european și românesc).

Muzeul a luat ființă în anul 1949 ca secție a Muzeului Regional al Regiunii Stalin. Începând cu 15 februarie 1950 a fost deschisă la etajul întâi al Casei Sfatului prima expoziție permanentă de artă plastică.

Secția de Artă s-a mutat din anul 1970 în spațiul în care funcționează până în prezent. Ridicată în anul 1902 pentru Asociația Meseriașilor din Brașov (Kronstadt Gewerbeverein), clădirea a fost reamenajată și adaptată în vederea destinației actuale între anii 1969-1970.

Muzeul de Artă Brașov s-a constituit ca instituție de sine stătătoare la 1 iunie 1990, în baza Deciziei nr. 227 din 11 iunie 1990, prin desprinderea din Muzeul Județean Brașov a Secției de Artă. Funcționează ca instituție publică de cultură, având personalitate juridică proprie, în subordinea Consiliului Județean Brașov. Conform Legii muzeelor și colecțiilor este clasificat drept muzeu de importanță județeană.

Muzeul de Etnografie

Muzeul de Etnografie din Brașov funcționează într-o clădire anexă a Muzeului de Artă, accesul făcându-se prin extrema dreaptă a clădirii.

Acest muzeu este consacrat etnologiei regionale din sud-estul Transilvaniei, ilustrând patrimoniul său valoros de peste 1000 de piese, civilizația comunităților rurale din zona Bran, zona Rupea, Țara Făgărașului și Țara Bârsei.

Ca structura administrativă, Muzeul de Etnografie funcționează în trei localități: Brașov, Săcele și Rupea.

În pavilionul central Brașov este organizată o amplă expoziție permanentă care cuprinde, într-o tratare succintă, o îndeletnicire comună tuturor zonelor etnografice: meșteșugul țesutului și aplicarea lui funcțională în organizarea interiorului și în costumul popular.
Prezentarea are un pronunțat caracter pedagogic, cu accent pe reconstituirea autenticității contextului rural prin unelte, tehnologii și produse specifice.

O secție a muzeului de Etnografie este Muzeul Civilizației Urbane, ce funcționează în Piața Sfatului, la numărul 15, vizavi de galeriile comerciale Corona.

Muzeul Sporturilor

Un rol important la realizarea acestui muzeu a avut Alexandru Dinca, important gazetar sportiv, om care si-a dedicat intreaga viata sportului.
Este gazduit de cladirea bazei sportive
Olimpia, prezinta evolutia unor sporturi cu traditie in oras si judet (schi, tir, ciclism, turisrn i.a.).

Parcul Nicolae Titulescu

Parcul Central "Nicolae Titulescu" din Brasov, este situat intre B-dul Eroilor si str. Nicolae Iorga, in apropierea Bibliotecii Judetene "George Baritiu", inconjurata de  Hotel Aro Palace, Corpul T al Universitatii Transilvania, Hotel Capitol, Primaria Brasov, Biserica Sfanta Treime (sec. XVII - XIX) si Casa Armatei.

Acest parc, cel mai mare parc din oras. este prevazut cu loc de joaca pentru copii, dotat cu groapa cu nisip, tobogane, leagane, invartitoare, etc. Parcul are de asemenea o fantana arteziana si mobilier urban nou, de asemenea, acolo gasiti si un spatiu special amenajat pentru jucatorii de sah.

Parcul Rudolf

Acum peste 100 de ani aici era locul de promenada al brasovenilor.
Dupa realizarea Casei Armatei, prin anii 1940, parculetul a disparut iar fantana a fost furata bucata cu bucata.

Parc reamenajat in aprilie-august 2007.

Fantana a fost realizata dupa modelul vechi, avand la baza fotografii din anul 1903. Elementele de arta ale acestei fantani: axul central, caii, farfuria mare, leii, nimfele, pestii, farfuria mica si obeliscul din varf au fost modelate din ceara, apoi s-au turnat negativele in lut si abia la urma s-au turnat piesele din bronz.

Fantana are o inaltime de 2,50 metri si o circumferinta de 4,80 metri. Elementele de arta sunt turnate din 3,2 tone de bronz.

Piata Sfatului

Piata Sfatului era, in Evul Mediu, locul in care in Brasov se organizau targuri atat pentru negustorii sasi si romani cat si pentru cei veniti din Ungaria.
Se ajungea in piata prin strada Vamii (actuala Muresenilor), iar langa strada erau vamuite marfurile.

Poarta Ecaterinei

Poarta Ecaterinei a fost construita, pentru a facilita accesul scheienilor in Brasov, la mijlocul laturii dintre Bastionul Tesatorilor si cel al Fierarilor, pe locul unei vechi porti din veacul al XIV-lea sau al XV-lea, distrusa de inundatia din 24 august 1526, cat si in urma navalirilor turcesti.

Aceasta se intindea de la actualul Corp S al Universitatii „Transilvania”, unde era moara portii, pana dincolo de actuala Poarta Schei.
Fiind situata la capatul strazii Caterinei - care la randul ei a preluat numele de la manastirea de calugarite ce fusese acolo - poarta a primit denumirea de Ecaterina. In 1559 a fost ridicat si turnul portii, care se vede si astazi.

De forma patrata, pe trei nivele, constructia are in partea superioara patru turnulete ce simbolizau „Jus Gladii”, un privilegiu medieval care dadea conducatorilor brasoveni dreptul de a aplica pedeapsa suprema.

Bolta turnului e pictata in stilul Renasterii, iar arhitectura acestuia este unica in lume, facand din el o pretioasa bijuterie artistica.
Documentele mentioneaza ca pentru fiecare din cele opt guri de tragere ale turnului fusesera aduse bombarde de la Praga. Turnul Portii - astazi mare parte in pamant - a suferit stricaciuni importante din cauza cutremurelor si incendiilor din 1689 si 1738.

Nemairaspunzand cerintelor negustorimii romane din Schei, poarta (cu exceptia turnului) a fost daramata in 1827, un an mai tarziu construindu-se actuala Poarta Schei.

Prima Scoala romaneasca

Prima scoala romaneasca din Brasov se afla in interiorul curtii Bisericii Sfantul Nicolae din cartierul istoric Scheii Brasovului. Primele cursuri in limba romana au avut loc aici in 1583.
Actuala cladire dateaza din anul 1760. In prezent edificiul adaposteste "Muzeul Prima Scoala Romaneasca", sub conducerea filologului Vasile Oltean.

Vechii scheieni, care practicau un negot de larg rasunet cu Moldova si Muntenia, dar care ajunsesera sa strabata Levantul, Balcanii pana departe in Siria si Egipt, au protejat prin danii lacasul de cultura si invatatura, care astazi a devenit "Muzeul Prima Scoala Romaneasca".

Cele aproximativ 4.000 carti vechi si peste 30.000 documente precum si numeroase obiecte muzeale stau astazi straja la temelia istoriei, oferind tuturor posibilitatea de cunoastere a adevarului care se derula istoric pe aceste meleaguri.

Sinagoga

Sinagoga Neologă din Brașov a fost construită între anii 1899-1901, după planurile arhitectului maghiar Lipót (Leopold) Baumhorn (1860-1932) și a fost inaugurată la 20 august 1901.
Suprafața clădirii este de 657 m².

Stilul de construcție al sinagogii este stilul maur, ea având planul unei bazilici cu trei nave. Sunt prezente elemente decorative gotice (rozete, ancadramentele ferestrelor și porților) și romanice.

Sinagoga a fost renovată în anul 2001, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de existență.
Ea este folosită și în prezent în scopuri rituale.
Pe lângă sinagogă, comunitatea evreilor din Brașov dispune de un restaurant ritual, un cabinet medical și un serviciu de asistență la domiciliu.

În lista sinagogilor din România publicată în lucrarea Seventy years of existence. Six hundred years of Jewish life in Romania. Forty years of partnership FEDROM – JOINT, editată de Federația Comunităților Evreiești din România în anul 2008, se preciza că Sinagoga Neologă din Brașov era în funcțiune.

Statuia Johannes Honterus

Statuia lui Johannes Honterus, aflata in curtea Bisericii Negre din Brasov, langa fatada sudica, dezvelita in 21 august 1898, este o opera a sculptorului berlinez Haro Magnussen.

Pe soclul monumentului se afla doua basoreliefuri din bronz. Este inscrisa in Lista monumentelor istorice 2004 cu codul BV-III-m-B-11857.

Statuia, inalta de 2,5 metri, il reprezinta pe Johannes Honterus cu mana dreapta intinsa, aratand spre edificiul actual al scolii, iar in cea stanga tine o carte, pe ale carei pagini se deslusesc doua titluri ale unor lucrari importante si in istoria orasului (Reformationsbüchlein si Schulordnung).

Prin aceste titluri, autorul sculpturii facea aluzie la reformele scolare ale lui Honterus si la rolul primordial jucat de catre el in raspandirea reformei lutheriene.

Reprezentarea figurii idealizate a umanistului se inspira dintr-o xilogravura contemporana lui, din 1550, care de obicei este acceptata ca un portret autentic al lui Honterus, si in care el este infatisat cu o privire severa, purtand o barba specifica si pe cap o palarie ce tinea de vestimentatia preotilor vremii..

Tampa

Tampa este un munte care apartine de masivul Postavaru, localizat in sudul Carpatilor Orientali (mai precis in Carpatii de Curbura) si inconjurat aproape in totalitate de municipiul Brasov.
Inaltimea: 960m (dupa unele surse 995m), la aproape 400m deasupra orasului.

Muntele este alcatuit in principal din formatiuni calcaroase, formandu-se in urma procesului de incretire a scoartei terestre.

Mare parte a sa (188,20 ha) este declarata rezervatie naturala, datorita speciilor de animale (ursi, rasi, lupi, fluturi - 35% din totalul speciilor din tara noastra, pasari) si plante rare (crucea voinicului, obsiga barsana) care se gasesc pe acest munte.

Pe Tampa se poate ajunge pe mai multe cai: exista cele 25 de serpentine, taiate in 1837 de catre Ocolul silvic al Brasovului, treptele lui Gabony, drumul Cavalerilor, vechi din vremea cetatii Brasovia sau drumul pentru masina de „la iepure”.

Cei neobisnuiti cu drumetiile lungi pot lua telecabina, care face legatura intre Cabana-restaurant Casa Padurarului de la poale si Restaurantul Panoramic, aflat pe coama muntelui, in mai putin de trei minute.

Privelistea din varful Tampei, de pe terasa de piatra construita in 1873 ori de pe cea a fostului restaurant Bethlen, ofera o splendida panorama asupra orasului, iar in zilele senine se poate observa intreaga tara a Barsei.