ARAD » Arad » Pensiunea PANORAMA » Obiective Turistice

Obiective turistice in apropiere la Pensiunea PANORAMA din Arad.

Biblioteca Judeteana A.D. Xenopol

Biblioteca Judeteana „A.D. Xenopol” din Arad este o biblioteca publica cu 5 filiale cu sediul in Municipiul Arad, cu un fond de carte de aproximativ 500.000 de unitati bibliografice.

Prima biblioteca publica aradeana se deschide in anul 1913, odata cu darea in folosinta a Palatului Cultural, care preia fondul Asociatiei Culturale "Kolcsey" fondata in 1881.

Dupa 1 Decembrie 1918, numarul volumelor din colectia bibliotecii creste mereu datorita donatiilor facute de importanti oameni de cultura ai tarii, precum si de institutii centrale si locale.

In anul 1921 au fost donate peste 2000 de volume din biblioteca personala a istoricului A.D.

Xenopol de catre sotia acestuia, Riria Xenopol si de-asemenea fondul de carte se imbogateste cu colectiile provenite de la: Vasile Goldis, Iosif Moldovan, Coriolan Petranu, din colectia Orczy-Vasarhely si a bibliotecii calugarilor minoriti.

Dupa doua schimbari de sediu, incepand cu anul 1984, biblioteca se stabileste in actuala cladire de pe strada Gh. Popa de Teius, la numarul 2 – 4.
Constructia in stil eclectic, cu elemente decorative interioare secession, dateaza de la inceputul secolului al XX-lea. In 2005, biblioteca isi primeste numele actual.

Biserica de lemn

Aceasta asezare manastireasca a luat fiinta in anul 2000 dupa retrocedarea padurii apartinind Manastirii Hodos-Bodrog.

La Praznicul “Intrarii Maicii Domnului in Biserica” dupa Liturghia arhiereasca savirsita la Manastirea Hodos-Bodrog, soborul acesteia, in frunte cu Preasfintitul Parinte Dr. Timotei Seviciu, Episcopul Eparhiei Aradului, s-au deplasat la padurea Manastirii, unde Prea Sfintia Sa a sfintit crucea si a pus piatra de temelie la viitoarea Biserica de lemn cu hramul “Cuvioasa Parascheva”.

Biserica Evanghelica Luterana - Biserica Rosie

Biserica Rosie este un monument istoric si de arhitectura din municipiul Arad. Edificiul serveste drept lacas de cult al Bisericii Evanghelice-Luterane din Romania.

Denumirea vine de la finisajul exterior din caramida aparent slefuita. Lucrarile pentru construirea bisericii au inceput in martie 1905, fiind conduse de arhitectul aradean Ludovic Szantay, autorul proiectului, si s-au incheiat in septembrie 1906, cand a avut loc sfintirea.

Biserica este construita in stil neogotic, cu un turn principal de 46 metri, vitralii executate in stil neogotic de artistul Polka Josef din Budapesta, amvonul realizat de sculptorul Gyorgy Orr din Casovia si pictura altarului apartinand pictorului J. Umlauf. Orga bisericii, de tip Wegensstein, orga electropneumatica, a fost lucrata la Timisoara si instalata în 1927. La inaugurare, biserica a avut trei clopote îi greutate de 1590 kg.

In timpul primului razboi mondial, din dispozitia autoritatilor, au fost topite doua din cele trei clopote pentru ca din bronzul lor sa se faca proiectile. A ramas doar clopotul fa, pentru chemarea credinciosilor. Clopotele au fost turnate in atelierul turnatoriei Honig din Arad, renumita pentru lucrarile de turnare in bronz in zona aceasta.

Biserica Sirba - Sfintii Petru si Pavel

Biserica ortodoxa sarba Sfintii Petru si Pavel a fost construita intre anii 1698-1702 in stilul barocului timpuriu, in zona veche a Aradului, numita orasul sarbesc. Reprezinta cea mai veche cladire a Aradului. A fost restaurata in anul 1790.

Turnul bisericii, construit din placi de bronz, este realizat în stil rococo. In varful turnului se afla o cruce care a fost fixata pe un glob.

In biserica exista o colectie de carti si documente legate de prezenta sarbeasca în zona Aradului, steaguri ale breslasilor aradeni si ale granicerilor mureseni de pe vremea Imperiul Habsburgic şi cel Otoman.

Capela Sfantu Florian

Capela romano-catolica construita in 1752.

Casa cu lacat

Casa a fost construită în anul 1815 de către comerciantul vienez Iosif Winkler, apoi renovată în 1851. Etajul a fost adăugat în timpul modernizării efectuate în 1930.

În colțul clădirii, spre strada Plevnei, există o nișă în care se afla un trunchi de copac înconjurat de o bară metalică închisă cu un lacăt. „Butucul de fier” (lemn învelit în tablă) așezat în nișă a fost făurit, după modelul vienez, de către sculptorul timișorean Moritz Heim; astfel de butuci se găseau în Viena, Bratislava, Buda, Oradea, Timișoara ș.a.

Într-un astfel de trunchi, calfele care făceau lungi călătorii din oraș în oraș pentru a-și desăvârși cunoștințele profesionale, băteau câte un cui, imortalizându-și astfel trecerea prin acele locuri.

Butucul nu se mai găsește în nișă, deoarece după ce a fost furat în 1994 și recuperat, a fost depus spre păstrare la Muzeul de Artă din Arad (Galeria de Artă a Complexului Muzeal Arad), pentru a nu mai fi furat din nou.

Catedrala Ortodoxa Sf. Ioan Botezatorul

Catedrala „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” este un monument de arhitectură barocă din municipiul Arad. Edificiul a fost construit între anii 1862-1865 sub conducerea arhitectului Anton Ziegler.
Principalii finanțatori ai construcției au fost familia Mocioni și bancherul Gheorghe Sina din Viena.
Cele două turnuri de la fațadă au fost supraînălțate în anul 1904. Cele două turnuri sunt prevăzute cu câte un orologiu pe fiecare latură.

Biserica a servit drept catedrală a Episcopiei Aradului de la ridicarea sa și până în anul 2009, când Catedrala Sfânta Treime din Arad, construită începând cu 1991, a dobândit funcția de catedrală.
Între 1962-1973 a slujit aici ca episcop de Arad Teoctist Arăpașu, ulterior patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Catedrala Romano-Catolica

Biserica romano-catolică „Sfântul Anton de Padova” este un lăcaș de cult din orașul Arad.
A fost ridicat între anii 1902-1904 de către arhitectul arădean Emil Tabacovici.
A fost sfințită în anul 1911. Lăcașul de cult are elemente reprezentând stilurile clasicist, baroc și renascentist.

Nava bisericii are o lungime de 43 metri, o lățime de 17 metri.
Deasupra intrării se află o copie a statuii Pieta.
Crucea de pe cupolă se află la o înălțime de 56 metri.

Cetatea Aradului

Cetatea Aradului a fost construita pe malul stang al Muresului, fiind ridicata la cererea imparatesei Maria Tereza.
Lucrarea a durat 20 de ani (1763-1783) si a fost executata de mii de detinuti.
Proiectata de Ferdinand Philipp Harsch in stil Vauban-Tenaille, are forma de stea cu sase colturi.
Era prevazuta cu trei randuri de cazemate subterane si mai multe randuri de santuri, care puteau fi inundate.

Poarta principala si cladirile din interior au fost construite in stil baroc. In interiorul cetatii exista o biserica catolica si in cladirile din jur au fost gazduiti calugarii franciscani, aflati sub patronajul sfantului Ioan de Capistrano.
Ultimii patru calugari au locuit in cetate pana in anul 1861.
Pana in 1918 cetatea a fost una din cele mai mari inchisori militare ale Imperiului austro-ungar.
In cazematele cetatii, folosite pe post de inchisori, au fost inchisi Horea, Closca si Crisan si prizonierii din armata franceza, intre anii 1790 - 1815.

In timpul revolutiei din 1848 – 1849, cetatea a jucat un rol crucial. Sub asediul armatei republicane maghiare, garnizoana a bombardat orasul zi de zi timp de noua luni. In vara lui 1849, armata revolutionara maghiara a reusit sa ocupe cetatea timp de 46 de zile, pana ce a fost incercuita de armatele rusesti si austriece si obligata sa se predea.
Dupa revolutie, revolutionarul pasoptist Eftimie Murgu a fost inchis in 1849. Trupele habsburgice au mai incarcerat 500 de luptatori ai armatei revolutionare intre anii 1849 - 1857, majoritatea fiind condamnati la moarte. Printre ei au fost executati prin spanzurare sau impuscare cei 13 generali conducatori ai revolutiei maghiare pe 6 octombrie 1849.

In 1852 imparatul Franz Josef I a vizitat cetatea si a redus din sentintele unor ofiteri inchisi.
In deceniile urmatoare, cetatea Aradului a fost inchisoare pentru multi prizonieri de razboi, printre care militari turci, luati prizonieri in 1881.
Intre 1914 si 1918 s-a facut o tabara in meterezele exterioare care a adapostit prizonieri din Bosnia si Hertegovina, printre care si Gavrilo Princip, asasinul arhiducelui Franz Ferdinand de Habsburg (Sarajevo, 1914).

Datorita conditiilor grele de detentie au murit 4317 prizonieri, iar in memoria lor a fost pusa la poarta de intrare o placa comemorativa. Despre conditiile inumane in care sunt tinuti prizonierii in cetatea Aradului a atras atentia si deputatul Partidului National Roman, Stefan Cicio Pop, intr-o interpelare in parlamentul de la Budapesta in cursul anului 1917.
In noiembrie 1918 cetatea a fost ocupata de trupele franco – sarbe, iar din iulie 1919 a fost preluata de armata romana.

In perioada interbelica cetatea a fost garnizoana Aradului si a gazduit regimentul 93 infanterie.
Dupa armistitiul incheiat de Romania in 12 septembrie 1944 si ocuparea Aradului de armata sovietica, in cetate a stationat o unitate de tancuri sovietica pana in anul 1958.
Locul sovieticilor a fost luat apoi de un regiment de tancuri romanesc. In prezent in cetate se afla Batalionul Mixt Romano-Ungar de Mentinere a Pacii, batalion infiintat la 20 martie 1998 si devenit operational din anul 1999.

Colectia teatru-muzica-cinematograf (Colectia Iosif Sarbut)

Complexului Muzeal Arad, adapostind, in acelasi timp, biblioteca judeteana si sala de expozitii temporare a muzeului (sala ”Clio”).

Atat sala ”Clio” cat si depozitul (situat langa aceasta) au fost renovate radical in 2004.

Colectia cuprinde peste 25.000 piese datand din secolele XIX – XX: afise originale in diverse formate, plachete-invitatii, cataloage, carti de teatru, reviste teatrale, muzicale si cinematografice din Arad, fotografii cu artisti ai teatrului si din spectacole, partituri muzicale manuscrise sau tiparite, diverse obiecte de recuzita teatrala, instrumente muzicale, tablouri-portrete ale unor personalitati culturale aradene, costume din spectacole, aparate pre-cinematografice si cinematografice etc.

Dintre acestea sunt de mentionat: statutul, regulamentul de functionare si programa de studiu a Conservatorium-lui din Arad (1833 – a sasea institutie de acest tip din Europa); afise ale unor spectacole jucate pe scena Teatrului Vechi din Arad (1817 – primul teatru de pe actualul teritoriu al Romaniei) in perioada 1833 – 1871 dintre care se remarca cele ale unor trupe austriece, maghiare si romanesti (M. Pascaly – 1868, M. Millo – 1870/71); placheta-afis a filmului Razboiul de Independenta (1913 – realizat de Grigore Brezeanu), film proiectat la cinematograful Urania, amenajat in 1907 in cladirea Teatrului Vechi; filme pe celuloid realizate la Arad in 1913 (Nunta pe Strada Mare; Razbunarea lui Napoleon); pianul la care a concertat Franz Liszt la Arad (1846) si donat de catre compozitor Conservatorium-ului (pianul este expus in foaierul Palatului Cultural).

Complexul Muzeal Arad

Muzeul din Arad a fost deschis in 1893 ca expozitie de relicve al revolutiei pasoptiste, etalata in holul de la etajul II al Teatrului de Stat.
Doua decenii mai tarziu, muzeul a fost mutat in noul construitul Palat Cultural (1913), alaturi de filarmonica si biblioteca orasului.

Aici au fost amenajate, alaturi de vechea expozitie de relicve, sali de expunere pentru colectia de arheologie si istorie medievala precum si o galerie de arta europeana.
In perioada interbelica, au fost adaugate o expozitie de etnografie si doua camere memoriale dedicate oamenilor politici aradeni Vasile Goldis si Stefan Cicio-Pop (1934).

Dupa preluarea puterii de catre comunisti, colectiile si expozitiile de baza au fost reorganizate in spiritul noii ideologii, in 1954-1955 fiind redeschise sectia de istorie veche, “Muzeul Revolutiei de la 1848” si galeria de arta iar in 1956 expozitia de etnografie.
In intervalul 1958 – 1988, au fost amenajate sectii ale muzeului in judet: Lipova (Muzeul Orașenesc - 1958), Siria (Muzeul Memorial I. Slavici si E. Montia - 1960), Savarsin (Muzeul de Arta si Etnografie – 1988) si Minis (Muzeul Viei si Vinului – 1988).

Dupa o reamanajare radicala care a durat mai bine de doi ani, expozitia permanenta de arheologie si istorie din cadrul Palatului Cultural, a fost redeschisa in 1979.
Galeria de arta a fost mutata intr-un nou sediu, pe care il ocupa si astazi, unde a fost vernisata in 1984.

In urma schimbarilor politice din decembrie 1989, expozitiile de baza au eliberate de balastul ideologic, iar în 1992 a fost deschisa sectia de stiinte ale naturii si un an mai tarziu cea de istorie interbelica.

Galeria de arta, remodelata in intregime, a fost vernisata, in forma ei actuala, in 1998. In decembrie 2004, a fost vernisata expozitia permanenta ”Arad – Decembrie 1989”.
Din anul 1967 apare publicatia Ziridava care cuprinde articole si studii stiintifice, ilustrand aria de acoperire a sectiilor muzeului. Incepand din 1992 se editeaza revista Studii si Comunicari de Arta si Arhitectura, din 1995 Armonii Naturale, cuprinzand cercetari in domeniul stiintelor naturii, iar din 1999 Zarandul, revista de cercetari etnologice.

Atelierul multimedia Kinema Ikon, înființat în 1970, editeaza, începând cu anul 1994, revista ntermedia, și produse hypermedia iar în anul 2003, a reprezentat România la Bienala de Artă Contemporană de la Veneția.

La ora actuală, muzeul deține peste 125.000 piese și este un actor foarte activ pe scena culturală arădeana fiind un ferment în reformarea acesteia.

Manastirea Sfantu Simion Stalpnicul

Mănăstirea Sfântul Simion Stalpnicul este un lăcaș de cult din municipiul Arad, situat în cartierul Gai.
A fost ridicată între anii 1760-1762 de către episcopul Sinesie Jivanovici (1751-1768) care l-a folosit pe meșterul arădean Egidius Ioanovici.

Complexul, care cuprinde reședința episcopului, o biserică și anexe gospodărești, a fost construit în stil baroc; ansamblul a fost îmbogățit prin aducerea bisericii de lemn din Seliștea de Mureș.

El reprezintă un monument al arhitecturii românești pe Valea Mureșului din secolul al XVIII-lea.
întregul complex arhitectonic urmează un plan în forma literei u, are fațada de răsărit bogat ornamentată, cu un acoperiș piramidal; în interior împărțirea este caracteristică bisericilor ortodoxe.
Altarul adăpostește rămășițele pământești ale episcopilor arădeni.

Monumentul Sfantului John Nepomuk

Construit in sec. XVIII

Muzeul de Arta

Clădirea muzeului este monument de arhitectură (secolul al XX-lea) şi cuprinde artă românească (lucrări de plastică românească din secolele XIX - XX, picturi de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Corneliu Baba, Nicolae Tonitza, sculpturi de Dimitrie Paciurea, Romulus Ladea), artă universală din şcolile italiană, franceză, flamando-olandeză, maghiară (pictură, tapiserie, porţelan, mobilier).

A luat naştere pe baza primei expoziţii arădene de pictură, organizată în 1913. Aceasta formează fondul actualei colecţii de pictură europeană.

Palatul Cultural

Palatul Cultural este un edificiu situat în municipiul Arad, ridicat între anii 1911-1913, după planurile arhitectului arădean Lajos Szantay.

Prezintă o îmbinare de stiluri: neoclasic (fațada), corintic (coloanele care sprijină frontonul fațadei), stilul Renașterii italiene (aripile laterale), cel de inspirație gotică (elemente ale castelului huniazilor, prezente în partea dinspre parc a clădirii).

În superba sală de concerte au fost prezente, de-a lungul timpului, mari personalități: Richard Strauss, Bela Bartok, George Enescu, Traian Grozăvescu

Palatul de justitie

Palatul Justiției este un edificiu situat pe strada Vasile Milea, municipiul Arad.
A fost inaugurat în 1892. Intrarea în clădirea ridicată în stil eclectic este străjuită de două coloane de stil doric.

Pe deasupra intrării, la ambele etaje se găsesc balcoane clasicizante, dar în acest stil a fost ridicată și balustrada de la acoperiș.
Fațada dinspre parcul Eminescu este dominată de marile ferestre ale sălii festive, purtând elemente de stil neobaroc.

Fațada clădirii dinspre râul Mures poartă amprenta stilului renacentist italian. În fața clădirii a fost dezvelit bustul eroului revoluționar Avram Iancu.

Palatul Primariei

Palatul Administrativ din Arad este o clădire construită între anii 1872-1875, care astăzi adăpostește Primăria Municipiului Arad.
Clădirea reprezintă una dintre operele semnificative ale arhitecturii eclectice din Arad.
Fațadele regulate sunt ritmate și decorate de elemente clasiciste, iar rezalitul central al fațadei principale are bogate referințe neorenascentiste .

Stilul clădirii îmbină neorenascentismul flamand cu stilul primăriilor medievale târzii. Planul clădirii este în formă de "U", cu un turn central înalt de 54 m iar orologiul din turn, adus din Elveția în anul 1878, are un mecanism care la oră fixă cântă Oda Bucuriei de Ludwig van Beethoven.
Clădirea este declarată monument istoric.

Piata Avram lancu

Piața Avram Iancu, numit după revoluționarul Avram Iancu, unul dintre liderii Revoluției Române din 1848. Acest lucru a fost lupta cu sprijin austriac împotriva maghiară anti-habsburgice revoltei.

Strandul Neptun

Strandul Neptun din Arad este locul preferat de toti cei care doresc putina racorire in zilele calduroase de vara.
Accesul la Strand se poate face pietonal dar si cu masina.

Daca doriti sa ajungeti la strand pe jos, recomandam podul de pontoane din zona primariei. In cazul in care doriti sa ajungeti la strand cu masina, va trebui sa traversati raul Mures pe podul Decebal.

Teatrul vechi

Edificiul, construit în stil baroc și ridicat în anii 1816-1817, la inițiativa comerciantului de origine vieneză Iacob Hirschl[2], este socotit drept cel mai vechi edificiu teatral permanent din țară.
Fațada principală și-a menținut, în mare parte, aspectul anterior; elementele cele mai remarcabile sunt cele trei porți care se înșiruiesc la parter.

Fațada este frumos decorată de niște pilaștri semiîngropați, prevăzuți cu ornamente florale.
Pe scena acestui teatru s-au desfășurat remarcabile spectacole în limbile maghiară, română și germană.

Turnul de apa Arad

Turnul de apa este o cladire din municipiul Arad, realizata dupa planurile arhitectuui Miklos Ybl, care a folosit ca model donjonul unei cetati medievale.

Turnul de apa are o inaltime de 35 metri si a fost dat in folosinta in anul 1896, pentru aprovizionarea cu apa a orasului si pentru semnalarea incendiilor, motiv pentru care a fost ridicat in vecinatatea cazarmii pompierilor.

La momentul construirii, a fost cea mai inalta cladire a orasului.
Este o constructie masiva din piatra si caramida, ce se remarca prin decoratia balcoanelor si a ferestrelor. Turnul a functionat pana in anul 1956 pentru aprovizionarea cu apa.

Din 1990 turnul este in proprietate particulara, gazduind galeria de arta "Turnul de apa", care are o expoziție permanenta a apei, si multe expozitii de arta sau tematice.